O definiție pentru țartam


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țartám (-muri), s. n. – Ciucure, franj. – Var. sarsam, sersam. Mag. szerszám (Cihac, II, 526; Gáldi, Dict., 157).

Intrare: țartam
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țartam
  • țartamul
  • țartamu‑
plural
  • țartamuri
  • țartamurile
genitiv-dativ singular
  • țartam
  • țartamului
plural
  • țartamuri
  • țartamurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)