8 definiții pentru țanțoșie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚANȚOȘÍE s. f. (Rar) Mândrie, semeție, îngâmfare, fudulie. – Țanțoș + suf. -ie.

ȚANȚOȘÍE s. f. (Rar) Mândrie, semeție, îngâmfare, fudulie. – Țanțos + suf. -ie.

ȚANȚOȘÍE s. f. (Rar) Mîndrie, semeție, fudulie. Cîștigul debitantului trebuia să fie mai mare decît al institutorului, și lui Creangă îi veni inima la loc și țanțoșia pe buze. CĂLINESCU, I. C. 129.

ȚANȚOȘÍE f. rar Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; fală; îngâmfare; înfumurare; semeție; măreție; mândrie. /țanțoș + suf. ~ie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țanțoșíe s. f., art. țanțoșía, g.-d. țanțoșíi, art. țanțoșíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚANȚOȘÍE s. v. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.

țanțoșie s. v. AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.

Intrare: țanțoșie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țanțoșie
  • țanțoșia
plural
genitiv-dativ singular
  • țanțoșii
  • țanțoșiei
plural
vocativ singular
plural

țanțoșie

etimologie:

  • Țanțoș + sufix -ie.
    surse: DEX '09