9 definiții pentru țărmuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor.

ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește ceva; înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Țărmui + suf. -tor.

țărmuitor, ~oare a [At: EMINESCU, O. I, 144 / P: ~mu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: țărmui + -itor] (Rar) 1 Care mărginește. 2 Înconjurător.

ȚĂRMUITÓR, -OÁRE, țărmuitori, -oare, adj. (Rar) Care mărginește, țărmurește (ceva); înconjurător. Mările țărmuitoare și cetăți lîngă limanuri, Toate se întind nainte-i. EMINESCU, O. I 144.

ȚĂRMUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care țărmuiește; cu proprietatea de a țărmui. [Sil. -mu-i-] /a țărmui + suf. ~tor

țărmuitor a. mărginaș: mările țărmuitoare și cetăți lângă limanuri EM.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țărmuitór (rar) (-mu-i-) adj. m., pl. țărmuitóri; f. sg. și pl. țărmuitoáre

țărmuitór adj. m. (sil. -mu-i-), pl. țărmuitóri; f. sg. și pl. țărmuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚĂRMUITÓR adj. v. împrejmuitor, înconjurător.

țărmuitor adj. v. ÎMPREJMUITOR. ÎNCONJURĂTOR.

Intrare: țărmuitor
țărmuitor adjectiv
  • silabație: -mu-i- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărmuitor
  • țărmuitorul
  • țărmuitoru‑
  • țărmuitoare
  • țărmuitoarea
plural
  • țărmuitori
  • țărmuitorii
  • țărmuitoare
  • țărmuitoarele
genitiv-dativ singular
  • țărmuitor
  • țărmuitorului
  • țărmuitoare
  • țărmuitoarei
plural
  • țărmuitori
  • țărmuitorilor
  • țărmuitoare
  • țărmuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țărmuitor

etimologie:

  • Țărmui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09