4 definiții pentru țărcuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țărcuș1 [At: DRAGOMIR, O. M. 205 / Pl: ~uri, ~e sn, ~i sm / E: țarc + -uș] 1-2 sn (Reg; șhp) Țarc (3) (mic) Si: țărcușor (1-2). 3 sn Țarc mai mic în interioml strungii de unde ies oile la muls. 4 sn Gard mic făcut în jurul plantelor de curând altoite pentru a le proteja. 5 sm Botniță de pânză care se trage peste botul mielului pentru a-l împiedica să sugă. 6 sm Miel înțărcat.

țărcuș2 sn [At: CHEST. V, 26 / Pl: ~uri / E: țărcălam1, pad țărcuș1] (Reg) Țărcălam1 (1).

ȚĂRCÚȘ, țărcușe, s. n. (Regional) Țărcușor.

ȚĂRCÚȘ, țărcușe, s. n. (Reg.) Țărcușor. – Din țarc + suf. -uș.

Intrare: țărcuș
țărcuș substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcuș
  • țărcușul
  • țărcușu‑
plural
  • țărcușe
  • țărcușele
genitiv-dativ singular
  • țărcuș
  • țărcușului
plural
  • țărcușe
  • țărcușelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țărcuș

etimologie:

  • țarc + sufix -uș.
    surse: DLRM