39 de definiții pentru țărcălam țărcălan (2) țircălan (2) țircălam (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂRCĂLÁM, țărcălamuri, s. n. (Reg.) 1. Unealtă asemănătoare cu compasul, folosită mai ales în dulgherie. 2. Cerc luminos care se observă în jurul unui astru sau al unei alte surse de lumină. [Pl. și: țărcălame.Var.: țărcălán, țircălán s. n.] – Din magh. circalom.[1]

  1. etimonul corect ortografiat este cirkalom Ladislau Strifler

țărcălam1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 79v/8 / V: ~an (Pl: țărcălane), ~calan, ~cul~, țarcal~, țarcalan, țercălan, țercalan, țir~, țircal~, țâr~, țârcal~, țârcalom, țircălan (Pl: țircălane), țur~ (Pl: țurcălame), ~lău, țircălău, țircalău, țârcălău, cercal~, cercălan, circălan, cercălău (Pl: cercălaie) cercalău / Pl: ~uri / E: mg cirkalom] 1 (Reg) Unealtă asemănătoare cu compasul având diferite întrebuințări, mai ales în dulgherie Si: (reg) țărcuș2. 2 (Înv; pbl; îs) ~ul cerului Astrolab. 3 (Trs) Arătător la ceasornic. 4 (Reg) Un fel de scrânciob. 5 (Înv) Cerc. 6 (Înv) Figură, desen în formă de cerc. 7 (Înv) Mișcare în formă de cerc. 8 (Înv) Corp cu conturul în formă de cerc. 9 (Reg) Cerc luminos care se observă în jurul unui astru (mai ales al lunii) sau al unei alte surse de lumină. 10 (Buc; mpl; îf țarcalan) Nume dat norilor mărunți, roșietici. 11 (Înv) Suprafață (de formă circulară). 12 (Fig) Limită. 13 (Îvr; mpl) Încheietoare la haină. 14 (Reg; îf țărcălău) Rariță cu care se mușuroiește. 15 (Reg) Ferăstrău circular.

țărcălam2 sn vz țărcălău2

țărcălám, V. țîrcălam.

ȚĂRCĂLÁN s. n. v. țărcălam.

ȚIRCĂLÁN s. n. v. țărcălam.

țarcalam sn vz țărcălam1

țarcalan1 sn vz țărcălam1

țărcalan sn vz țărcălam1

țărcălan sn vz țărcălam1

țărcălău3 sn vz țărcălam1

țărculam sn vz țărcălam1

țârcalam sn vz țărcălam1

țârcalom sn vz țărcălam1

țârcălam sn vz țărcălam1

țârcălău sn vz țărcălam1

țercalan sn vz țărcălam1

țercălan sn vz țărcălam1

țircalam sn vz țărcălam1

țircalău sn vz țărcălam1

țircălam sn vz țărcălam1

țircălan sn vz țărcălam1

țircălău sn vz țărcălam1

țurcălam sn vz țărcălam1

ȚĂRCĂLÁN, țărcălanuri (țărcălane), s. n. (Reg.) 1. Unealtă asemănătoare cu compasul, întrebuințată mai ales în dulgherie. 2. Cerc luminos care se observă în jurul unui astru sau al unei alte surse de lumină. [Var.: țircălám s. n.] – Din magh. circalom.[1]

  1. etimonul corect ortografiat este cirkalom Ladislau Strifler

ȚIRCĂLÁM s. n. v. țărcălan.

ȚIRCĂLÁM s. n. v. țărcălan.

ȚARCĂLÁN, țărcălanuri și țărcălane, s. n. (Regional) 1. Compas mare, întrebuințat mai ales în dulgherie; p. ext. cerc tras cu un astfel de compas. 2. Cerc luminos care se observă în jurul unui astru (mai ales al lunii) sau al unei alte surse de lumină. Prin țărcălanele felinarelor se zărea cernerea ploii. SADOVEANU, O. VI 78. (Cu pronunțare regională) Cînd luna are în juru-i țărcalan (un cerc gălbiu), va vremui. ȘEZ. VI 38. ◊ (Poetic) Asfințitul se închise într-un țărcălan de spaimă. SADOVEANU, O. L. 100.- Variantă: țircălám (SLAVICI, N. II 51) s. n.

ȚĂRCĂLÁN ~uri n. reg. 1) v. Țarc. 2) Cerc luminos care apare în jurul unui astru sau al unei surse de lumină; cearcăn. 3) rar Compas de dimensiuni mari, folosit de dulgheri. [Pl. și țărcălane] /<ung. circalom

țărcălan n. Mold. Tr. 1. compas; 2. cearcăn (mai ales cel de prin prejurul lunei). [Ung. CIRKALOM (din nemț. Zirkel)].

țîrcălám și -án, pl. urĭ (ung. cirkalom, d. germ. zirkel, lat. circulus, dim. d. circus, circ. V. țărcădăŭ). Nord. Cerc (în prejuru luniĭ ș. a.). – Și țărc-. În Trans. și țircalam, în Mold. țarca-. V. nimb, perghel, arman.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!țărcălám (reg.) s. n., pl. țărcălámuri

țărcălán s. n., pl. țărcălánuri/țărcăláne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚĂRCĂLÁN s. v. cerc, compas, halo.

țărcălan s. v. CERC. COMPAS. HALO.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țărcălán (țărcălanuri), s. n.1. Cerc, circumferință. – 2. Halo, parhelie. – 3. Cearcăn. – Var. țărcălam, țîrcălam. Mag. cirkalom (Tiktin; Gáldi, Dict., 165). – Der. țărcălău, s. n. (compas), coincide curios cu țărcălău „țarc”, coincidență care nu pare a fi întîmplătoare. În Trans. și Mold.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țărcălám, țărcălámuri, s.n. (reg.) 1. un fel de compas, în dulgherie. 2. cerc luminos al lunii sau al unei surse luminoase. 3. întindere, suprafață. 4. cheotoare la haină.

țărcălám, țărcălamuri, s.n. (țârcălam, țârcular) – (reg.) 1. Compas din lemn cu două brațe lungi de 0,30-0,35 m și un spin transversal, utilizat în trasarea ornamentelor (linii curbe) pe obiectele casnice din lemn (Stoica, Pop, 1984; Șainelic, 1986): „Împistrătura se făcea cu horjul și țărcălamul (compasul cu o ureche de horj), prin excizarea foarte fină a liniilor trasate cu aceste unelte” (Mirescu, 2006: 126). 2. Motiv ornamental sub formă de rozetă, numit astfel după numele uneltei cu care se execută conturul (Stoica, Pop, 1984: 47). – Din magh. cirkalom „compas” (Scriban, DEX, MDA); din germ. Zirkel (< lat. circulum) (Țurcanu, 2005).

țărcălám, -uri, s.n. (țârcălam, țârcular) – 1. Compas din lemn cu două brațe lungi de 0,30-0,35 m. și un spin transversal, utilizat în trasarea ornamentelor (linii curbe) pe obiectele casnice din lemn (Stoica, Pop 1984; Șainelic 1986): „Împistrătura se făcea cu horjul și țărcălamul (compasul cu o ureche de horj), prin excizarea foarte fină a liniilor trasate cu aceste unelte” (Mirescu 2006: p.126). 2. Motiv ornamental sub formă de rozetă, numit astfel după numele uneltei cu care se execută conturul (Stoica, Pop 1984: 47). – Din magh. cirkalom (< lat. circulum) (Tiktin; DEX); Din germ. Zirkel (< lat. circulum) (Țurcanu 2005).

ȚĂRCĂLÁM, țărcălame, s. n., variantă conform țărcălan. – [DER] – și pl. conform țărcălan. – [DEX ’98]

Intrare: țărcălam
țărcălam1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcălam
  • țărcălamul
  • țărcălamu‑
plural
  • țărcălamuri
  • țărcălamurile
genitiv-dativ singular
  • țărcălam
  • țărcălamului
plural
  • țărcălamuri
  • țărcălamurilor
vocativ singular
plural
țărcălam2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcălam
  • țărcălamul
  • țărcălamu‑
plural
  • țărcălame
  • țărcălamele
genitiv-dativ singular
  • țărcălam
  • țărcălamului
plural
  • țărcălame
  • țărcălamelor
vocativ singular
plural
țărcălan1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcălan
  • țărcălanul
  • țărcălanu‑
plural
  • țărcălanuri
  • țărcălanurile
genitiv-dativ singular
  • țărcălan
  • țărcălanului
plural
  • țărcălanuri
  • țărcălanurilor
vocativ singular
plural
țărcălan2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcălan
  • țărcălanul
  • țărcălanu‑
plural
  • țărcălane
  • țărcălanele
genitiv-dativ singular
  • țărcălan
  • țărcălanului
plural
  • țărcălane
  • țărcălanelor
vocativ singular
plural
țircălan1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țircălan
  • țircălanul
  • țircălanu‑
plural
  • țircălanuri
  • țircălanurile
genitiv-dativ singular
  • țircălan
  • țircălanului
plural
  • țircălanuri
  • țircălanurilor
vocativ singular
plural
țircălan2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țircălan
  • țircălanul
  • țircălanu‑
plural
  • țircălane
  • țircălanele
genitiv-dativ singular
  • țircălan
  • țircălanului
plural
  • țircălane
  • țircălanelor
vocativ singular
plural
țircălam2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țircălam
  • țircălamul
  • țircălamu‑
plural
  • țircălame
  • țircălamele
genitiv-dativ singular
  • țircălam
  • țircălamului
plural
  • țircălame
  • țircălamelor
vocativ singular
plural
țircălam1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țircălam
  • țircălamul
  • țircălamu‑
plural
  • țircălamuri
  • țircălamurile
genitiv-dativ singular
  • țircălam
  • țircălamului
plural
  • țircălamuri
  • țircălamurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țărcălan țărcălam (2) țircălan (2) țircălam (2) regional

  • 1. Unealtă asemănătoare cu compasul, folosită mai ales în dulgherie.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: compas
  • 2. Cerc luminos care se observă în jurul unui astru sau al unei alte surse de lumină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: halo 3 exemple
    exemple
    • Prin țărcălanele felinarelor se zărea cernerea ploii. SADOVEANU, O. VI 78.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Cînd luna are în juru-i țărcalan (un cerc gălbiu), va vremui. ȘEZ. VI 38.
      surse: DLRLC
    • poetic Asfințitul se închise într-un țărcălan de spaimă. SADOVEANU, O. L. 100.
      surse: DLRLC

etimologie: