2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țălăi vi [At: RETEGANUL, P. IV, 47 / V: țil~ / Pzi: 3 ? / E: fo cf țăhăi] (Trs; Olt; d. câini) A lătra întruna în timpul nopții.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țălăí, vb. IV (reg.) a lătra, a hămăi.

Intrare: țălăire
țălăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țălăire
  • țălăirea
plural
  • țălăiri
  • țălăirile
genitiv-dativ singular
  • țălăiri
  • țălăirii
plural
  • țălăiri
  • țălăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: țălăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țălăi
  • țălăire
  • țălăit
  • țălăitu‑
  • țălăind
  • țălăindu‑
singular plural
  • țălăiește
  • țălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țălăiesc
(să)
  • țălăiesc
  • țălăiam
  • țălăii
  • țălăisem
a II-a (tu)
  • țălăiești
(să)
  • țălăiești
  • țălăiai
  • țălăiși
  • țălăiseși
a III-a (el, ea)
  • țălăiește
(să)
  • țălăiască
  • țălăia
  • țălăi
  • țălăise
plural I (noi)
  • țălăim
(să)
  • țălăim
  • țălăiam
  • țălăirăm
  • țălăiserăm
  • țălăisem
a II-a (voi)
  • țălăiți
(să)
  • țălăiți
  • țălăiați
  • țălăirăți
  • țălăiserăți
  • țălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țălăiesc
(să)
  • țălăiască
  • țălăiau
  • țălăi
  • țălăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)