3 definiții pentru țăcală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țăca1 sf [At: CIAUȘANU, V. 206 / Pl: ~le / E: ns cf țăcălaș] (Olt) 1 Pușcă veche, uzată, ruginită. 2 Pușcă de vânătoare. 3 (Pex) Obiect vechi, uzat, stricat.

țăca2 sf [At: CV 1951, nr. 1,37/ Pl: ~le / E: pvb țăcăli] 1 (Olt) Clopot mic de fier care se pune la gâtul oilor. 2 (Mun; dep) Persoană cicălitoare, plictisitoare. 3 (Îe) A-i sta (cuiva) ~ pe cap A cicăli întruna pe cineva Si: a plictisi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țăcálă, țăcále, s.f. (reg.) 1. pușcă veche, de vânătoare. 2. obiect uzat, stricat, clopot la gâtul oilor. 3. persoană cicălitoare.

Intrare: țăcală
țăcală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăca
  • țăcala
plural
  • țăcale
  • țăcalele
genitiv-dativ singular
  • țăcale
  • țăcalei
plural
  • țăcale
  • țăcalelor
vocativ singular
plural