2 definiții pentru țâstui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țâstui v vz țistui

țîstuĭésc v. tr. (d. țîst!). Fam. Impun cuĭva tăcere cu autoritate saŭ cu familiaritate pin țîst ca să nu strig: prezidentu îĭ țîstuĭa să nu vorbească.

Intrare: țâstui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâstui
  • țâstuire
  • țâstuit
  • țâstuitu‑
  • țâstuind
  • țâstuindu‑
singular plural
  • țâstuiește
  • țâstuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâstuiesc
(să)
  • țâstuiesc
  • țâstuiam
  • țâstuii
  • țâstuisem
a II-a (tu)
  • țâstuiești
(să)
  • țâstuiești
  • țâstuiai
  • țâstuiși
  • țâstuiseși
a III-a (el, ea)
  • țâstuiește
(să)
  • țâstuiască
  • țâstuia
  • țâstui
  • țâstuise
plural I (noi)
  • țâstuim
(să)
  • țâstuim
  • țâstuiam
  • țâstuirăm
  • țâstuiserăm
  • țâstuisem
a II-a (voi)
  • țâstuiți
(să)
  • țâstuiți
  • țâstuiați
  • țâstuirăți
  • țâstuiserăți
  • țâstuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâstuiesc
(să)
  • țâstuiască
  • țâstuiau
  • țâstui
  • țâstuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)