2 definiții pentru țârâitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țârâitor, ~oare [At: T. POPOVICI, S. 426 / V: (reg) ~răi~ sf / Pl: ~i, ~oare / E: țârâi1 + -itor] 1 a Care cade cu intermitență, picătură cu picătură. 2 a (D. unele sunete scoase de insecte) Scurt, ascuțit și tremurător. 3 sf Pasăre migratoare de culoare cenușie, cu pieptul mai deschis și cu striații transversale întunecate Si: (reg) privighetoare-porumbacă, privighetoare-vărgată (Sylvia nisoria). 4 smf (Iht; reg) Obleț (Alburnus lucidus, Alburnus alburnus).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țârâitór adj. m., pl. țârâitóri; f. sg. și pl. țârâitoáre

Intrare: țârâitor
țârâitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârâitor
  • țârâitorul
  • țârâitoru‑
  • țârâitoare
  • țârâitoarea
plural
  • țârâitori
  • țârâitorii
  • țârâitoare
  • țârâitoarele
genitiv-dativ singular
  • țârâitor
  • țârâitorului
  • țârâitoare
  • țârâitoarei
plural
  • țârâitori
  • țârâitorilor
  • țârâitoare
  • țârâitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)