2 definiții pentru țâpătură


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țâpătúră, țâpături, (țipătură), s.f. – (mag.) Azvârlitură; orice obiect vrăjit și aruncat în drum, socotit ca aducător de rele (Papahagi, 1925). „Cârpe legate cu mai multe noduri în care se leagă semințe, păr din cap, oase mici sfărâmate, carne stricată etc., care se aruncă în grădiniță la fete și la feciori, pentru a aduce răul în casa lor” (Hotea, 2006). – Din țâpa + suf. -ătură (MDA).

țâpătúră, -uri, s.f. – (mag.) Azvârlitură; orice obiect vrăjit și aruncat în drum, socotit ca aducător de rele (Papahagi 1925). „Cârpe legate cu mai multe noduri în care se leagă semințe, păr din cap, oase mici sfărâmate, carne stricată etc., care se aruncă în grădiniță la fete și la feciori, pentru a aduce răul în casa lor” (Hotea 2006). – Din țâpa + -tură.

Intrare: țâpătură
țâpătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâpătură
  • țâpătura
plural
  • țâpături
  • țâpăturile
genitiv-dativ singular
  • țâpături
  • țâpăturii
plural
  • țâpături
  • țâpăturilor
vocativ singular
plural