2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țândări v vz țăndări

ȚÁNDĂRĂ, țăndări, s. f. Bucățică (subțire și lunguiață) care se desprinde sau care sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire sau spargere; așchie. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) țandăra = a se înfuria, a se supăra. [Var.: (reg.) țándură, țấndără s. f.] – Din săs. zänder (<germ. Zunder), magh. candra.

ȚÁNDURĂ s. f. v. țandără.

ȚẤNDĂRĂ s. f. v. țandără.

țandără sf [At: MOLNAR, D. 50/4 / V: (pop) ~dură (Pl: țănduri, țăndure), (înv) ~dară, ~deră, (reg) ~dâră, țân~, țendură sf, ~dăr, ~dur (Pl: ~duri) smn, ~dră, zandură (Pl: zănduri) sf, zandur sn / Pl: țăndări, (reg) ~ri, țăndăre / E: săs zander (ger Zunder)] 1 Bucată mică (subțire și lunguiață) care se desprinde dintr-un lemn, dintr-un os, dintr-o piatră etc., prin cioplire, spargere, lovire etc. Si: așchie (1), smicea, (înv) oțapoc, (reg) salcă1, sălângă, scăborcă, sclepeniță, țașcă (1). 2 (Îe) A-i sări (cuiva) ~ra A se înfuria. 3 (Rar; îe) A avea o ~ră în cap A fi indispus. 4 (Rar) Schijă. 5 (Reg) Țeapă care intră sub piele sau sub unghie. 6 (Reg) Bucată mică, neînsemnată. 7 Bucată dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart Si: ciob (1), hârb (2), spărtură, (reg) breanc, tioc. 8 (Reg) Bucată despicată dintr-un lemn sau dintr-o scândură, având diferite întrebuințări. 9 (Reg) Vergea care se bate pe pereții de bârne ai clădirilor pentru a fixa tencuiala sau lipitura. 10 (Reg) Fiecare dintre bucățile de lemn așezate într-un gard. 11 (Înv; csc) Lemn pentru foc. 12 (Îf țândăra) Numele unui dans popular din Banat.

ȚÁNDĂRĂ, țăndări, s. f. Bucățică (subțire și lunguiață) care se desprinde sau care sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire sau spargere; așchie. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) țandăra = a se înfuria, a se supăra. [Var.: (reg.) țándură, țândără s. f.] – Din săs. zänder (< germ. Zunder), magh. candra.

ȚÁNDĂRĂ, țăndări, s. f. Bucată (mică, subțire și lunguiață) care se desprinde sau sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire, spargere sau lovire (v. așchie, surcea); bucată spartă dintr-un obiect de sticlă sau de ceramică (v. ciob). Deodată un geam zbură în țăndări. DUMITRIU, N. 111. Adesea... ieșea la iveală cîte o țandără de oală roșie. GALACTION, O. I 115. De spaimă a scăpat din mînă un clondir, care s-a făcut țăndări. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 81. El răscolea jăratecul cu o țandără de lemn. ISPIRESCU, L. 248. Trîntește paharul pe masa de marmură, prefăcîndu-l în țăndări. CARAGIALE, O. II 237. ◊ Fig. Să nu-ncerce vrăjmașul să s-atingă de noi, că-l facem țăndări! V. ROM. noiembrie 1953, 156. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) țandăra = a se aprinde de mînie, a se supăra, a se înfuria. Cînd îi sărea țandăra, nu mai ținea în samă nimic. SADOVEANU, O. VI 207. Din nimic îi sare țandăra.BASSARABESCU, S. N. 190. – Variante: țándură, țanduri (MARIAN, Î. 202, ȘEZ. III 235), țî́ndără (REBREANU, R. II 203), țî́ndră (SBIERA, P. 322) s. f.

ȚÁNDĂRĂ țăndări f. Bucățică subțire care se desprinde dintr-un material casabil (în procesul prelucrării) sau dintr-un obiect spart. ◊ A face țăndări a) a sparge ceva în bucăți mici; b) a distruge. A-i sări (cuiva) ~a a se supăra foarte tare; a se înfuria. [G.-D. țăndării] /<săș. zander, germ. Zunder,

arată toate definițiile

Intrare: țândări
țândări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țandără
țandără substantiv feminin
substantiv feminin (F52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țandără
  • țandăra
plural
  • țăndări
  • țăndările
genitiv-dativ singular
  • țăndări
  • țăndării
plural
  • țăndări
  • țăndărilor
vocativ singular
plural
țandură substantiv feminin
substantiv feminin (F52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țandură
  • țandura
plural
  • țănduri
  • țăndurile
genitiv-dativ singular
  • țănduri
  • țăndurii
plural
  • țănduri
  • țăndurilor
vocativ singular
plural
țândără substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țândără
  • țândăra
plural
  • țândări
  • țândările
genitiv-dativ singular
  • țândări
  • țândării
plural
  • țândări
  • țândărilor
vocativ singular
plural
țândră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țândră
  • țândra
plural
  • țândre
  • țândrele
genitiv-dativ singular
  • țândre
  • țândrei
plural
  • țândre
  • țândrelor
vocativ singular
plural

țandără țandură țândără țândră

  • 1. Bucățică (subțire și lunguiață) care se desprinde sau care sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire sau spargere.
    exemple
    • El răscolea jăratecul cu o țandără de lemn. ISPIRESCU, L. 248.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Bucată spartă dintr-un obiect de sticlă sau de ceramică.
      surse: DLRLC sinonime: ciob attach_file 5 exemple
      exemple
      • Deodată un geam zbură în țăndări. DUMITRIU, N. 111.
        surse: DLRLC
      • Adesea... ieșea la iveală cîte o țandără de oală roșie. GALACTION, O. I 115.
        surse: DLRLC
      • De spaimă a scăpat din mînă un clondir, care s-a făcut țăndări. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 81.
        surse: DLRLC
      • Trîntește paharul pe masa de marmură, prefăcîndu-l în țăndări. CARAGIALE, O. II 237.
        surse: DLRLC
      • figurat Să nu-ncerce vrăjmașul să s-atingă de noi, că-l facem țăndări! V. ROM. noiembrie 1953, 156.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A-i sări (cuiva) țandăra = a se înfuria, a se supăra.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cînd îi sărea țandăra, nu mai ținea în samă nimic. SADOVEANU, O. VI 207.
        surse: DLRLC
      • Din nimic îi sare țandăra. BASSARABESCU, S. N. 190.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • zänder (din limba germană Zunder)
  • surse: DEX '09