2 definiții pentru țânțaș


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țấnțaș, -ă, țânțași, -e, adj. – Fudul, semeț, mândru; arogant: „Se ținea tare țânțaș, că era numai singur la chetori” (Bilțiu, 1999: 196). ♦ (onom.) Țânțaș, nume de familie (din poreclă sau supranume). – Cf. țanțoș „orgolios, arogant”.

țấnțaș, -ă, adj. – Fudul, semeț, mândru; arogant: „Se ținea tare țânțaș, că era numai singur la chetori” (Bilțiu 1999: 196). Țânțaș, nume de familie (inițial e posibil să fi fost o poreclă sau un supranume). – Din țanțoș „orgolios, arogant”.

Intrare: țânțaș
țânțaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.