7 definiții pentru țânțăraș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂNȚĂRÁȘ, țânțărași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui țânțar1.Țânțar1 + suf. -aș.

țânțăraș sm [At: VISSARION, FL. 3 / V: (reg) țin~ / Pl: ~i / E: țânțar1 + -aș] 1 (Ent; șhp) Țânțar (1) (mic). 2 (Spc) Țânțar (8) mic (Chironomus stercorarius). 3 (Mol; Dob; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 (Mol; Dob; art) Melodie după care se execută țânțărașul (3). corectată

ȚÂNȚĂRÁȘ, țânțărași, s. m. Diminutiv al lui tânțar1.Țânțar1 + suf. -aș.

ȚÎNȚĂRÁȘ, țînțărași, s. m. Diminutiv al lui țînțar1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țânțăráș (rar) s. m., pl. țânțăráși

țânțăráș s. m., pl. țânțăráși

Intrare: țânțăraș
țânțăraș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țânțăraș
  • țânțărașul
  • țânțărașu‑
plural
  • țânțărași
  • țânțărașii
genitiv-dativ singular
  • țânțăraș
  • țânțărașului
plural
  • țânțărași
  • țânțărașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țânțăraș

etimologie: