2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țâmpori vt [At: LEXIC REG. II, 42 / Pzi: țâmpor / E: țâmpor] (Ban) 1-2 A afuma cu sulf butoiul (de vin).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țâmporí, țâmpor, vb. IV (reg.) a afuma cu sulf butoiul.

Intrare: țâmporit
țâmporit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâmporit
  • țâmporitul
  • țâmporitu‑
  • țâmpori
  • țâmporita
plural
  • țâmporiți
  • țâmporiții
  • țâmporite
  • țâmporitele
genitiv-dativ singular
  • țâmporit
  • țâmporitului
  • țâmporite
  • țâmporitei
plural
  • țâmporiți
  • țâmporiților
  • țâmporite
  • țâmporitelor
vocativ singular
plural
Intrare: țâmpori
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâmpori
  • țâmporire
  • țâmporit
  • țâmporitu‑
  • țâmporind
  • țâmporindu‑
singular plural
  • țâmporă
  • țâmporiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâmpor
(să)
  • țâmpor
  • țâmpoream
  • țâmporii
  • țâmporisem
a II-a (tu)
  • țâmpori
(să)
  • țâmpori
  • țâmporeai
  • țâmporiși
  • țâmporiseși
a III-a (el, ea)
  • țâmporă
(să)
  • țâmpore
  • țâmporea
  • țâmpori
  • țâmporise
plural I (noi)
  • țâmporim
(să)
  • țâmporim
  • țâmpoream
  • țâmporirăm
  • țâmporiserăm
  • țâmporisem
a II-a (voi)
  • țâmporiți
(să)
  • țâmporiți
  • țâmporeați
  • țâmporirăți
  • țâmporiserăți
  • țâmporiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâmporă
(să)
  • țâmpore
  • țâmporeau
  • țâmpori
  • țâmporiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)