O definiție pentru țâlimbricuț


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țâlimbricúț s.n. (reg.) omușor.

Intrare: țâlimbricuț
țâlimbricuț substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâlimbricuț
  • țâlimbricuțul
  • țâlimbricuțu‑
plural
  • țâlimbricuțuri
  • țâlimbricuțurile
genitiv-dativ singular
  • țâlimbricuț
  • țâlimbricuțului
plural
  • țâlimbricuțuri
  • țâlimbricuțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)