2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țâgăli v vz țâgâli


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țâgălí, țâgălésc, vb. IV (reg.) 1. a ciuguli; a crâmpoți. 2. a face surcele.

Intrare: țâgălit
țâgălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâgălit
  • țâgălitul
  • țâgălitu‑
  • țâgăli
  • țâgălita
plural
  • țâgăliți
  • țâgăliții
  • țâgălite
  • țâgălitele
genitiv-dativ singular
  • țâgălit
  • țâgălitului
  • țâgălite
  • țâgălitei
plural
  • țâgăliți
  • țâgăliților
  • țâgălite
  • țâgălitelor
vocativ singular
plural
Intrare: țâgăli
țâgăli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâgăli
  • țâgălire
  • țâgălit
  • țâgălitu‑
  • țâgălind
  • țâgălindu‑
singular plural
  • țâgălește
  • țâgăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâgălesc
(să)
  • țâgălesc
  • țâgăleam
  • țâgălii
  • țâgălisem
a II-a (tu)
  • țâgălești
(să)
  • țâgălești
  • țâgăleai
  • țâgăliși
  • țâgăliseși
a III-a (el, ea)
  • țâgălește
(să)
  • țâgălească
  • țâgălea
  • țâgăli
  • țâgălise
plural I (noi)
  • țâgălim
(să)
  • țâgălim
  • țâgăleam
  • țâgălirăm
  • țâgăliserăm
  • țâgălisem
a II-a (voi)
  • țâgăliți
(să)
  • țâgăliți
  • țâgăleați
  • țâgălirăți
  • țâgăliserăți
  • țâgăliseți
a III-a (ei, ele)
  • țâgălesc
(să)
  • țâgălească
  • țâgăleau
  • țâgăli
  • țâgăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)