5 definiții pentru țâgâli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țâgâli vt [At: ALR SN I h 230/228 / V: ~găli, țigăli / Pzi: ~lesc / E: ns cf ciuguli, piguli, țic3] 1 (Reg; d. păsări) A lua de ici și de colo cu ciocul Si: a ciuguli (1). 2 (Reg; d. oameni) A mânca luând numai câte puțin Si: a ciuguli (3). 3 (Reg) A rupe, a tăia o bucată din ceva Si: a ciopârți (2). 4 (Buc; c. i. un lemn) A preface în surcele. 5 (Buc; c. i. un lemn) A ciopli rău Si: a ciopârți (3).

ȚÂGÂLÍ, țâgâlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A ciupi, a ciuguli.

ȚÎGÎLÍ, țîgîlesc, vb.IV. Tranz. (Regional) A ciuguli. Nu țîgîli mămăliga! ȘEZ. V 166.

Intrare: țâgâli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâgâli
  • țâgâlire
  • țâgâlit
  • țâgâlitu‑
  • țâgâlind
  • țâgâlindu‑
singular plural
  • țâgâlește
  • țâgâliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâgâlesc
(să)
  • țâgâlesc
  • țâgâleam
  • țâgâlii
  • țâgâlisem
a II-a (tu)
  • țâgâlești
(să)
  • țâgâlești
  • țâgâleai
  • țâgâliși
  • țâgâliseși
a III-a (el, ea)
  • țâgâlește
(să)
  • țâgâlească
  • țâgâlea
  • țâgâli
  • țâgâlise
plural I (noi)
  • țâgâlim
(să)
  • țâgâlim
  • țâgâleam
  • țâgâlirăm
  • țâgâliserăm
  • țâgâlisem
a II-a (voi)
  • țâgâliți
(să)
  • țâgâliți
  • țâgâleați
  • țâgâlirăți
  • țâgâliserăți
  • țâgâliseți
a III-a (ei, ele)
  • țâgâlesc
(să)
  • țâgâlească
  • țâgâleau
  • țâgâli
  • țâgâliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țâgâli

etimologie: