9 definiții pentru țâțucă țițucă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂȚÚCĂ, țâțuci, s. f. (Reg.) Țâțișoară. – Țâță + suf. -ucă.

ȚÂȚÚCĂ, țâțuci, s. f. (Reg.) Țâțișoară. – Țâță + suf. -ucă.

țâțu sf [At: TDRG / V: țiț~ / Pl: ~uci / E: țâță + -ucă] 1-6 (Reg; șhp) Țâțișoară (1-6). 7 (Reg) Numele unei varietăți de struguri nedefinite mai îndeaproape.

ȚÎȚÚCĂ, țîțuci, s. f. Țîțișoară. (Atestat în forma țițucă) Dragul mamii îngeraș! Da cum de mi te îndurași Și țițuca mi-o lăsași? MARIAN, Î. 134. – Variantă: țițúcă s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țâțúcă (reg.) s. f., g.-d. art. țâțúcii; pl. țâțúci

țâțúcă s. f., g.-d. art. țâțúcii; pl. țâțúci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÂȚÚCĂ s. v. pieptișor, pieptuleț, pieptuț, sânișor, sânuleț, țâțișoară.

țîțu s. v. PIEPTIȘOR. PIEPTULEȚ. PIEPTUȚ. SÎNIȘOR. SÎNULEȚ. ȚÎȚIȘOARĂ.

Intrare: țâțucă
țâțucă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâțu
  • țâțuca
plural
  • țâțuci
  • țâțucile
genitiv-dativ singular
  • țâțuci
  • țâțucii
plural
  • țâțuci
  • țâțucilor
vocativ singular
plural
țițucă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țițu
  • țițuca
plural
  • țițuci
  • țițucile
genitiv-dativ singular
  • țițuci
  • țițucii
plural
  • țițuci
  • țițucilor
vocativ singular
plural

țâțucă țițucă

etimologie:

  • Țâță + sufix -ucă.
    surse: DEX '09 DEX '98