2 definiții pentru țâțărcură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țâțărcură sf [At: ALR – T 733/347 / Pl: ~ri / E: nct] (Reg; mpl) Vreasc cu care se aprinde focul.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țâțắrcură, s.f. (reg.) așchie, vreasc.

Intrare: țâțărcură
țâțărcură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâțărcură
  • țâțărcura
plural
genitiv-dativ singular
  • țâțărcuri
  • țâțărcurii
plural
vocativ singular
plural