10 definiții pentru țâșnitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂȘNITÚRĂ, țâșnituri, s. f. Faptul de a țâșni; (concr.) ceea ce a țâșnit de undeva. – Țâșni + suf. -tură.

țâșnitu sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: țâșni + -itură] 1-8 Țâșnire (1-8). 9 (Ccr) Ceea ce a țâșnit de undeva. 10 (Reg) Locul unde iese la suprafața pământului un izvor Si: obârșie.

ȚÂȘNITÚRĂ, țâșnituri, s. f. Faptul de a țâșni: (concr.) ceea ce a țâșnit de undeva. – Țâșni + suf. -tură.

ȚÂȘNITÚRĂ ~i f. 1) v. a ȚÂȘNI. 2) Cantitate de lichid sau de gaz care țâșnește cu presiune dintr-un orificiu; jet. /a țâșni + suf. ~tură

ȚÎȘNITÚRĂ, țîșnituri, s. f. Faptul de a țîșni; ceea ce a țîșnit de undeva. Am zărit două țîșnituri de fum una după alta... Pe loc a tăcut mitraliera. MIRONESCU, S. A. 121.

țîșnitúră f., pl. ĭ. Felu de a țîșni: țîșnitura uneĭ sonde petrolifere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țâșnitúră s. f., g.-d. art. țâșnitúrii; pl. țâșnitúri

țâșnitúră s. f., g.-d. art. țâșnitúrii; pl. țâșnitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÂȘNITÚRĂ s. jet. (O ~ de apă.)

Intrare: țâșnitură
țâșnitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâșnitu
  • țâșnitura
plural
  • țâșnituri
  • țâșniturile
genitiv-dativ singular
  • țâșnituri
  • țâșniturii
plural
  • țâșnituri
  • țâșniturilor
vocativ singular
plural

țâșnitură

  • 1. Faptul de a țâșni.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • Țâșni + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09