5 intrări

school Articole pe această temă:

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÚRCĂ1, țurci, s. f. Bețișor ascuțit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băț mai lung; jocul la care se folosește acest bețișor. – Cf. ucr., rus. curka.

ȚÚRCĂ2, țurci, s. f. Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană. – Cf. țurcan.

ȚÚRCĂ2, țurci, s. f. Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană. – Cf. țurcan.

țurcă2 [At: ALECSANDRI, P. I, 33 / V: (Dob) tu~, (Trs) țâr~ / Pl: ~rci / E: nct] 1 a (Reg; îs) Oaie ~ Oaie țurcană2 (1). 2 sf Țurcană2 (6). 3 sf (Trs; îf țărcă) Lână colorată, toarsă subțire. 4 sf (Dob) Organul genital al femeii Si: (reg) țurcălie. 5 sf (Reg) Organul genital al iepei.

țurcă1 sf [At: DDRF / V: (reg) tu~, țiu~, țâr~, țir~, țuică / Pl: ~rci / E: ucr цурка] 1 Bețișor, de obicei ascuțit la capete, folosit în unele jocuri de copii Si: (reg) clepș (1). 2 (Fig) Femeie slabă și iute. 3 (Șîcs de-a ~ca, reg, la ~ca) Numele unui joc de copii, care constă în aruncarea țurcii1 (1) cât mai departe cu ajutorul unui băț sau al unei lopățele sau în plasarea țurcii1 (1) într-o groapă mică săpată în pământ. 4 (Îe) Crezi că mă joc de-a ~ca cu tine ? Se spune când cineva vrea să arate că nu glumește. 5 (Îcs) De-a ~ca mică Numele unui joc de copii în care unul aruncă țurca1 (1) în sus, iar ceilalți se străduiesc să o prindă. 6 (Reg; îf țărcă) Numele unui joc de copii care constă în aruncarea nasturilor într-o gaură mică. 7 (Reg) Gaură în care se aruncă nasturii la țurcă (6).

ȚÚRCĂ1, țurci, s. f. Bețisor ascuțit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băț mai lung; jocul la care se folosește acest bețișor. – Cf. ucr., rus. curka.

ȚÚRCĂ3, țurci, s. f. Căciulă mare și mițoasă făcută din piele de oaie țurcană; țurcană. S-au îmbrăcat în niște sumăiașe și cu țurci pe cap. SBIERA, P. 113. Și-n cap [avea] o țurcă flocoasă. ODOBESCU, S. I 65. Pe-ai lor umeri poartă glugă, la brîu paloș și pe frunte... se coboară-o neagră țurcă. ALECSANDRI, P. I 33.

ȚÚRCĂ2, țurci, s. f. Bețișor ascuțit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercînd să-l arunce cît mai departe cu ajutorul altui băț; jocul la care se folosește acest bețișor. De-a țurca ne-am jucat. STANCU, D. 220. Lăncile lor... îi azvîrleau pe sus ca pe niște țurci. VISSARION, B. 44.

ȚÚRCĂ2 ~ci f. Căciulă mare și mițoasă, confecționată din blană de oaie țurcană. /Orig. nec.

ȚÚRCĂ1 ~ci f. 1) Bețișor ascuțit la ambele capete pentru a putea sări cât mai departe la lovirea lui cu un alt băț. 2) Joc pentru copii cu acest bețișor. A se juca de-a ~ca. [G.-D. țurcii] /< ucr., rus. țurka

țurcă f. bețișor ascuțiț de ambele căpătâie: de-a țurca, joc de copii cari bagă bețișorul numit țurcă într’o gaură săpată în pământ și alți jucători îi opresc să se apropie. [Origină necunoscută].

țurcă f. căciulă mare și lățoasă a muntenilor: cu a lor lungi și negre plete se coboar’ o neagră țurcă AL. [Lit. căciulă din lână țurcană].

1) țúrcă f., pl. ĭ (rut. tot așa. Cp. cu țurcă 2). Căcĭulă țurcănească: (pe frunte) cu-a lor lungĭ și negre plete se coboar’o neagră țurcă (Al.).

2) țúrcă1 f., pl. ĭ (cp. cu țurcă 1 și cu ung. cigere, id.). Un joc copilăresc cu doŭă bețișoare (unu lung, și altu scurt, ascuțit la capete și numit țurcă) puse deasupra uneĭ gropițe (V. bichĭ). Trans. Turcă, baba-turca.[1]

  1. 1. În original țúcră, evident greșit. — LauraGellner

TÚRCA s. f. art. (Pop.) Capră (I 2), brezaie (1). – Et. nec.[1] corectată

  1. Corectat trimiterea la capră (în original este 3). — gall

TÚRCA s. f. art. (Pop.) Capră (I 2), brezaie (1). – Et. nec.[1] corectată

turcă1 sf [At: LB / V: (reg) tulcă, țu~ / Pl: ~rci, ~rce / E: nct] 1 (Reg; art.; șîs baba ~ca) Obicei practicat de Anul Nou, constând în executarea (pe la casele oamenilor a) unor jocuri cu figuri comice, de către un flăcău mascat în chip de capră, cu clopoței la gât Si: capra. 2 (Reg; pex) Flăcău mascat în capră pentru obiceiul turca1 (1). 3 (Reg) Mască înfățișând un cap de animal sau de pasăre, împodobit cu panglici și mărgele, purtată de personajele din turca1 (1). 4 (Reg; fig; îf țurcă) Femeie îmbrăcată nepotrivit. 5 (Reg; fig; îaf) Femeie fără minte. 6 (Îrg) Stafie. 7 (Reg; în credințele populare) Pasăre fantasmagorică. 8 (Mol) Joc nedefinit mai îndeaproape.

arată toate definițiile

Intrare: țurcă
țurcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țiurcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Țurcă
Țurcă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țurcă
Intrare: țurcă (băț)
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurcă
  • țurca
plural
  • țurci
  • țurcile
genitiv-dativ singular
  • țurci
  • țurcii
plural
  • țurci
  • țurcilor
vocativ singular
plural
Intrare: țurcă (căciulă)
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurcă
  • țurca
plural
  • țurci
  • țurcile
genitiv-dativ singular
  • țurci
  • țurcii
plural
  • țurci
  • țurcilor
vocativ singular
plural
Intrare: turca (dans)
turcă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turcă
  • turca
plural
  • turci
  • turcile
genitiv-dativ singular
  • turci
  • turcii
plural
  • turci
  • turcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurcă
  • țurca
plural
  • țurci
  • țurcile
genitiv-dativ singular
  • țurci
  • țurcii
plural
  • țurci
  • țurcilor
vocativ singular
plural

turca (dans) turcă țurcă

etimologie:

țurcă (băț)

  • 1. Bețișor ascuțit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băț mai lung; jocul la care se folosește acest bețișor.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: climpuș attach_file 2 exemple
    exemple
    • De-a țurca ne-am jucat. STANCU, D. 220.
      surse: DLRLC
    • Lăncile lor... îi azvîrleau pe sus ca pe niște țurci. VISSARION, B. 44.
      surse: DLRLC

etimologie:

țurcă (căciulă)

  • 1. Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie.
    exemple
    • S-au îmbrăcat în niște sumăiașe și cu țurci pe cap. SBIERA, P. 113.
      surse: DLRLC
    • Și-n cap [avea] o țurcă flocoasă. ODOBESCU, S. I 65.
      surse: DLRLC
    • Pe-ai lor umeri poartă glugă, la brîu paloș și pe frunte... se coboară-o neagră țurcă. ALECSANDRI, P. I 33.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. țurcan
    surse: DEX '09