2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țuțura2 v vz țurțura

țuțura1 [At: KLEIN, D. 444 / Pzi: țuțur / E: țuțur2] 1 vt (Trs; Mar) A trage pe cineva de păr, de urechi, de nas. 2 vr (Reg; fig) A fi îngâmfat.

ȚUȚURÁ, țúțur, vb. I. Tranz. (Transilv.) A scutura pe cineva trăgîndu-l de păr sau de urechi. Se apropie de cal, îl țuțură de urechi, luă cerga și o aruncă în căruță. SLAVICI, N. II 4.

ȚUȚURÁ, țúțur, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage pe cineva de păr sau de ureche.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țuțurá vb., ind. prez. 1 sg. țúțur, 3 sg. țúțură


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țuțurá, țúțur, vb. I (reg.) 1. a trage de păr, de urechi. 2. a fi mândru.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȚUȚURA vb. 1. Țuțur (Sd XVI); -a b. (Ard); (Viciu 16); cf. Țoțora s. (Dm), azi Țuțora. 2. + -man: Țuțurman (17 A I 136, II 234). 3. Cf. Țiuțurug b. (16 B VI 139), cu suf. -ug. 4. Țițiriga, Stan, ard. (Cat gr I).

Intrare: țuțura
verb (VT2)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuțura
  • țuțurare
  • țuțurat
  • țuțuratu‑
  • țuțurând
  • țuțurându‑
singular plural
  • țuțură
  • țuțurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuțur
(să)
  • țuțur
  • țuțuram
  • țuțurai
  • țuțurasem
a II-a (tu)
  • țuțuri
(să)
  • țuțuri
  • țuțurai
  • țuțurași
  • țuțuraseși
a III-a (el, ea)
  • țuțură
(să)
  • țuțure
  • țuțura
  • țuțură
  • țuțurase
plural I (noi)
  • țuțurăm
(să)
  • țuțurăm
  • țuțuram
  • țuțurarăm
  • țuțuraserăm
  • țuțurasem
a II-a (voi)
  • țuțurați
(să)
  • țuțurați
  • țuțurați
  • țuțurarăți
  • țuțuraserăți
  • țuțuraseți
a III-a (ei, ele)
  • țuțură
(să)
  • țuțure
  • țuțurau
  • țuțura
  • țuțuraseră
Intrare: Țuțura
Țuțura nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țuțura
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țuțura

  • 1. regional A trage pe cineva de păr sau de urechi.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Se apropie de cal, îl țuțură de urechi, luă cerga și o aruncă în căruță. SLAVICI, N. II 4.
      surse: DLRLC

etimologie: