4 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚARÍNĂ2, țarine, s. f. 1. Soția țarului. 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei; persoană care purta acest titlu. – Din fr. tsarine.

ȚARÍNĂ2, țarine, s. f. 1. Soția țarului. 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei; persoană care purta acest titlu. – Din fr. tsarine.

ȚÁRINĂ1, țarini, s. f. 1. Câmp cultivat; ogor, arătură. 2. (Pop.) Teritoriul unei comune (cu pământ arabil, pășuni, păduri etc.). ◊ Poarta țarinii = poartă făcută la începutul drumurilor prin care se intră într-un sat. Gardul țarinii = gard care împrejmuiește un sat. 3. (Mai ales art.) Dans popular în perechi, răspândit în zona Munților Apuseni, cu mișcări moderate, care se dansează însoțit de strigături cântate sau recitate; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (reg.) țárnă, (înv.) țeárină s. f.] – Cf. sb. carina.

țarină1 sf [At: (a. 1400), cf. DERS / V: (înv) ~renă, țea~, (îvr) țer~, (reg) țarnă (Pl: țarnuri), țărnă / Pl: ~ni, ~ne / E: ns cf scr carina] 1 Bucată de pământ cultivat sau cultivabil (după o perioadă în care a fost lăsat necultivat) Si: ogor, (reg) ogradă, (înv) țară (3), (Mar) țarincă (1). 2 Câmp semănat cu același fel de plante, de obicei cereale Si: ogor. 3 (Mpl) Semănăturile de pe o porțiune de teren Si: ogor. 4 (Mpl) Totalitatea terenurilor aparținând unei localități Si: (reg) hotar (12), (îrg) ținut1 (14). 5 (Pop) Teritoriul unei comune (cu pământ arabil, pășuni, păduri etc.) 6 (Îc) Ciocârlie de ~ Ciocârlie (3) (Alauda arvensis cantarella). 7 (Îs) Poarta ~nii Loc (cu poartă) la marginea unui sat prin care se iese în țarină (1) sau se intră din țarină (1) în sat. 8-9 (Pex) Poartă făcută la intrarea (sau la ieșirea) unui drum într-un sat. 10 (Îs) Gardul ~nii sau gard de (ori la, de la) ~ Gard în jurul țarinii (1). 11 (Îas) Gard cu șanț de o parte și de alta, care împrejmuiește un sat, despărțindu-l de țarină (1). 12 (Îe) N-are a face banul birului cu gardul ~nei Nu există nici o legătură Si: n-are a face una cu alta. 13 (Reg; îs) Gard de ~ Gard care desparte locul cu arături de pășuni. 14 (D. pământ; îla) De ~ Care se cultivă. 15-16 (Reg; îe) A deschide (sau a închide) ~na A permite (sau a interzice) pășunatul pe terenul de fâneață sau pe cel cultivabil din apropierea satului. 17 (Îe) A face ~ A interzice pășunatul animalelor pe întreg teritoriul unei localități. 18 Loc în afara satului, folosit pentru pășunat sau pentru fâneață Si: imaș, islaz. 19 (Olt) Loc la marginea satului. 20 (Ban) Țelină2 (2). 21 (Reg) Loc plan pe vârful unui munte. 22-23 (Reg) Gard sau șanț în jurul unui sat sau în jurul țarinei (1). 24 (Trs; Olt) Răzor1 servind ca hotar între două ogoare sau între proprietățile a două comune. 25 (Olt) Șanț făcut la capătul unui teren pentru a opri vitele să treacă dintr-o parte în alta. 26 (Pex) Gard (din mărăcini). 27 (Pex) Gard făcut în jurul unei clăi de fân pentru a o feri de animale Si: țarc (10). 28 (Olt) Drum la marginea satului. 29 (Reg) Loc împrejmuit în care se păstrează nutrețul. 30 (Reg) Loc împrejmuit unde dorm mieii. 31 (Reg) Zăgaz la moară. 32 (Mai ales art ; șîs ~na de la Abrud, (rar) ~na Munților Apuseni, ~na mocanilor, ~na minerilor, ~na văsarilor) Dans popular de perechi, cu mișcări moderate, care se dansează însoțit de strigături cântate sau recitate. 33 Melodie după care se execută țarina (32). corectată

țari2 sf [At: DDRF / Pl: ~ne / E: fr tsarine] 1 Soție de țar Si: (înv) țarevnă (1), țariță (1). 2 Titlu dat împărăteselor Rusiei Si: (înv) țarevnă (2), țariță (2). 3 Persoană care purta titlu de țarină2 (2) Si: (înv) țarevnă (3), țariță (3).

ȚÁRINĂ1, țarini, s. f. 1. Câmp cultivat; ogor, arătură. 2. (Pop.) Teritoriul unei comune (cu pământ arabil, pășuni, păduri etc.). ◊ Poarta țarinii = poartă făcută la începutul drumurilor care intră într-un sat. Gardul țarinii = gard care împrejmuiește un sat. 3. (Mai ales art.) Numele unui dans popular în perechi, cu mișcări moderate, care se dansează însoțit de strigături cântate sau recitate; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (reg.) țárnă, (înv.) țeárină s. f.] – Cf. scr. carina.

ȚARÍNĂ2, țarine, s. f. Soția țarului; titlu dat împărăteselor Rusiei.

ȚÁRINĂ1, țarini și (rar) țarine, s. f. 1. Cîmp cultivat, ogor, arătură, glie. Pășește-n țarină semănătorul Și-n brazda neagră, umedă de rouă, Aruncă-ntr-un noroc viața nouă. VLAHUȚĂ, O. A. 28. Viile și țarinile badei Ion rodesc mai bine decît ale altor oameni. RETEGANUL, P. IV 62. Mă trimite mama cu demîncare în țarină, la niște lingurari. CREANGĂ, A. 52. ◊ Fig. Vreau țarina prezentului s-o samăn, Cum tatăl meu, țăranul, holda. BENIUC, V. 87. 2. (Popular) Teritoriul unei comune (cu pămînt arabil, pășuni, păduri etc.); hotar. ◊ Poarta țarinii = poartă făcută la începutul fiecărui drum prin care se intră într-un sat. Amintindu-și de ziua aceea, Costan strînse pumnii și se opri în poarta țarinei. CAMILAR, N. I 23. Frunză verde măr pătat, Om străin de intră-n sat, Poarta țarinei îi zice: «N-ai ce căuta pe-aice». BELDICEANU, P. 97. Cum ajunse la poarta țarinei, și începu a cunoaște casele neamurilor. ȘEZ. VII 5. Gardul țarinii = gard care împrejmuiește un sat. Gardul țarinii... care împrejmuie satul, despărțindu-l de ogoare, are dincolo sau dincoace șanț sau hindichi. PAMFILE, I. C. 430. Iată luncile nainte; gardul țarinei mai sus! COȘBUC, P. I 261. – Variante: (regional) țárnă (GOROVEI, C. 111), (învechit) țeárină (ODOBESCU, S. III 14, NEGRUZZI, S. I 8) s. f.

ȚARÍNĂ s. f. 1. soția țarului. 2. titlu dat împărăteselor Rusiei. (< fr. tsarine)

ȚÁRINĂ ~i f. 1) Teren pregătit special pentru culturi agricole; ogor. 2) mai ales art. Dans popular executat în perechi, cu mișcări moderate și însoțit de strigăte. 3) Melodie după care se execută acest dans. [G.-D. țarinii] / țară + suf. ~ină

ȚARÍNĂ ~e f. ist. 1) (în Rusia și în alte state slave; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a țării; suverană, împărăteasă; regină. 2) Soție a țarului. [G.-D. țarinei] /<fr. tsarine

țàrină f. câmp lucrat: arătură, holdă, ogor. [Derivat din țară (cu înțelesul primitiv de «pământ»)].

țarină f. soția Țarului, împărăteasa Rusiei.

*țarínă f., pl. e (fr. tsarine, d. tsar, țar, pin anal. cu lat. regina de la rex, regis. Rușiĭ zic carica [țarița]). Soția țaruluĭ.

țárină f., pl. ĭ, vechĭ e (vsl. carina, bir; sîrb. cárina, vamă; rut. cárina, ogor. Bern. 1, 127). Cîmp lucrat, arătură, ogor. – În est țarnă (ca pernă d. perină).

ȚÁRNĂ s. f. v. țarină1.

arată toate definițiile

Intrare: Țarină
Țarină nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țarină
Intrare: țarină (dans)
țarină2 (pl. -e ['a]) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țarină
  • țarina
plural
  • țarine
  • țarinele
genitiv-dativ singular
  • țarine
  • țarinei
plural
  • țarine
  • țarinelor
vocativ singular
plural
Intrare: țarină (suverană)
țarină3 (pl. -e ['i]) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țari
  • țarina
plural
  • țarine
  • țarinele
genitiv-dativ singular
  • țarine
  • țarinei
plural
  • țarine
  • țarinelor
vocativ singular
plural
Intrare: țarină (teren)
țarină1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țarină
  • țarina
plural
  • țarini
  • țarinile
genitiv-dativ singular
  • țarini
  • țarinii
plural
  • țarini
  • țarinilor
vocativ singular
plural
țarină2 (pl. -e ['a]) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țarină
  • țarina
plural
  • țarine
  • țarinele
genitiv-dativ singular
  • țarine
  • țarinei
plural
  • țarine
  • țarinelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țarnă
  • țarna
plural
  • țărni
  • țărnile
genitiv-dativ singular
  • țărni
  • țărnii
plural
  • țărni
  • țărnilor
vocativ singular
plural
țearină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țearină
  • țearina
plural
  • țearini
  • țearinile
genitiv-dativ singular
  • țearini
  • țearinii
plural
  • țearini
  • țearinilor
vocativ singular
plural

țarină (dans)

  • 1. mai ales articulat Dans popular în perechi, răspândit în zona Munților Apuseni, cu mișcări moderate, care se dansează însoțit de strigături cântate sau recitate; melodie după care se execută acest dans.
    surse: DEX '09

etimologie:

țarină (suverană)

  • 1. Soția țarului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei; persoană care purta acest titlu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00

etimologie:

țarină (teren) țarnă țearină

  • 1. Câmp cultivat.
    exemple
    • Pășește-n țarină semănătorul Și-n brazda neagră, umedă de rouă, Aruncă-ntr-un noroc viața nouă. VLAHUȚĂ, O. A. 28.
      surse: DLRLC
    • Viile și țarinile badei Ion rodesc mai bine decît ale altor oameni. RETEGANUL, P. IV 62.
      surse: DLRLC
    • Mă trimite mama cu demîncare în țarină, la niște lingurari. CREANGĂ, A. 52.
      surse: DLRLC
    • figurat Vreau țarina prezentului s-o samăn, Cum tatăl meu, țăranul, holda. BENIUC, V. 87.
      surse: DLRLC
  • 2. popular Teritoriul unei comune (cu pământ arabil, pășuni, păduri etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Poarta țarinii = poartă făcută la începutul drumurilor prin care se intră într-un sat.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Amintindu-și de ziua aceea, Costan strînse pumnii și se opri în poarta țarinei. CAMILAR, N. I 23.
        surse: DLRLC
      • Frunză verde măr pătat, Om străin de intră-n sat, Poarta țarinei îi zice: «N-ai ce căuta pe-aice». BELDICEANU, P. 97.
        surse: DLRLC
      • Cum ajunse la poarta țarinei, și începu a cunoaște casele neamurilor. ȘEZ. VII 5.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Gardul țarinii = gard care împrejmuiește un sat.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Gardul țarinii... care împrejmuie satul, despărțindu-l de ogoare, are dincolo sau dincoace șanț sau hindichi. PAMFILE, I. C. 430.
        surse: DLRLC
      • Iată luncile nainte; gardul țarinei mai sus! COȘBUC, P. I 261.
        surse: DLRLC

etimologie: