4 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂNDĂRÍCĂ, (1) țăndărele, s. f., (2) țăndărică, s. m. și f. 1. S. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. 2. S. m. și f. Fig. Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s. f.] – Țandără + suf. -ică.

țăndări [At: POLIZU / V: ~dur~, (reg) țân~ (Pl: țândărele) / Pl: ~rele / E: țandără + -ică] 1-2 sf (Șhp) Țandără (1) (mică) Si: așchiuță, surcică, (rar) țăndărice (1-2), țăndăruță (1-2). 3 sf Așchiuță care intră sub piele sau sub unghie. 4 snm (Fig) Om mic de statură. 5 snm (Fig) Copil.

ȚĂNDĂRÍCĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. ♦ Fig. (și s. m.) Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s. f.] – Țandără + suf. -ică.

ȚĂNDĂRÍCĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcea. ♦ Fig. Om mic de stat; copil. – Variantă: țăndurícă (GOROVEI, C. 313) s. f.

ȚĂNDĂRÍCĂ ~éle f. fig. (diminutiv de la țandără) Om mic de stătură. /țandără + suf. ~ică

ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică.

ȚĂNDURÍCĂ s. f. v. țăndărică.

țândări sf vz țăndărică


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țăndărícă1 (așchie mică) s. f., g.-d. art. țăndărélei; pl. țăndăréle, art. țăndărélele

*țăndărícă2 (om mic de statură) s. m. și f., g.-d. lui țăndărícă; pl. țăndărícă

*Țăndărícă (personaj) s. propriu m.

țăndărícă s. f., g.-d. art. țăndărélei; pl. țăndăréle

țăndurícă (= țăndărică „așchie”) s. f. (pl. țăndurele)

Intrare: Țăndărică
Țăndărică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țăndărică (persoană, fem.)
țăndărică1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăndări
  • țăndărica
plural
  • țăndărele
  • țăndărelele
genitiv-dativ singular
  • țăndărele
  • țăndărelei
plural
  • țăndărele
  • țăndărelelor
vocativ singular
plural
Intrare: țăndărică (s.m.)
țăndărică2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăndări
plural
  • țăndări
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țăndărică (țandără)
țăndărică1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăndări
  • țăndărica
plural
  • țăndărele
  • țăndărelele
genitiv-dativ singular
  • țăndărele
  • țăndărelei
plural
  • țăndărele
  • țăndărelelor
vocativ singular
plural
țăndurică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țănduri
  • țăndurica
plural
  • țăndurele
  • țăndurelele
genitiv-dativ singular
  • țăndurele
  • țăndurelei
plural
  • țăndurele
  • țăndurelelor
vocativ singular
plural

țăndărică (persoană)

etimologie:

  • Țandără + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09

țăndărică (țandără) țăndurică

etimologie:

  • Țandără + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09