4 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂNȚÁR1, țânțari, s. m. Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul și cu picioarele lungi și subțiri, cu aripi înguste, ale căror larve se dezvoltă la cele mai multe specii în ape stătătoare, iar adulții se hrănesc cu sânge, unele specii transmițând prin înțepături frigurile palustre, altele, în stare larvară, atacând culturile de ciuperci, varză, grâu etc. (Culex).Expr. A face din țânțar armăsar = a exagera. – Lat. zinzalus.

ȚÂNȚÁR1, țânțari, s. m. Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul și cu picioarele lungi și subțiri, cu aripi înguste, ale căror larve se dezvoltă la cele mai multe specii în ape stătătoare, iar adulții se hrănesc cu sânge, unele specii transmițând prin înțepături frigurile palustre, altele, în stare larvară, atacând culturile de ciuperci, varză, grâu etc. (Culex).Expr. A face din țânțar armăsar = a exagera. – Lat. zinzalus.

ȚÂNȚÁR2, țânțari, s. m. (La pl.) Nume dat populației aromâne din Macedonia de populația slavă localnică; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Et. nec.

ȚÂNȚÁR2, țânțari, s. m. (La pl.) Nume dat populației aromâne din Macedonia de populația slavă localnică; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Et. nec.

țânțar1 sm [At: PSALT. HUR. 89r/20 / V: (înv) țin~ / Pl: ~i / E: ml zanzalus] (Ent) 1 (Șîs ~ obișnuit, ~ vulgar, muscă ~ă a) Insectă din ordinul dipterelor, cu corpul și picioarele lungi și subțiri, cu aripi înguste, cu aparat bucal pentru înțepat și supt, ale cărei larve sunt acvatice, iar adulții hematofagi (Culex pipiens). 2 Nume dat unei specii de țânțar1 (1), care produce înțepături foarte dureroase Si: (reg) arșiță (Culex annulatus). 3 (Șîs ~ anofel) Gen de țânțar1 (1) caracterizat prin poziția lui oblică în timp de repaus, dintre care unele specii transmit, prin înțepături, malaria (Anopheles maculipennis, Anopheles sacharovi). 4 Țânțar1 (1) mic care tremură din picioare când stă pe loc Si: (reg) bâțan (1), zgribulici (Chironomus leucopogon). 5 Țânțar1 (1) foarte mic Si: (reg) morniță (Ceratopogon publicarius). 6 Țânțar1 (1) ale cărui larve produc gogoși pe frunzele de tei (Hormomya fagi). 7 (Îc) ~ de pădure Nume dat insectei Anopheles bifurcatus. 8 (Îc) ~ mic (sau mânâțel) Specie de țânțar1 (1) foarte mic și care se adună uneori în roiuri Si: (reg) nouraș, țânțăraș (3), țânțărel (Chironomus stercorarius). 9 (Îc) ~ de baltă Țânțar1 (1) ale cărui larve transparente trăiesc în apă (Corethra plumicornis). 10 (Pop; îe) ~ul cu cântări te sărută Se spune despre o persoană care vorbește cu blândețe, dar care, pe ascuns, face rău. 11 (Pop; îe) Nici o frică De furnică, De ~ Nici habar Se spune despre cei care se laudă cu acțiunile lor, dar care, în realitate, nu pot face nimic. 12 (Pop; îe) ~ul cu armăsarul (sau cu măgarul) Se spune despre cei care încearcă să asocieze două persoane sau să îmbine două lucruri total diferite. 13 (Pop; îe) Strecură ~ul și înghite armăsarul (sau cămila) Se spune despre cei care se feresc să facă greșeli mici, dar fac greșeli mari. 14 (Pop; îe) Încornorează ~ul, De ți-l face cât măgarul Se spune despre cei care exagerează proporțiile unui lucru, ale unei fapte etc. 15 (Pop; îe) Unge-te cu untură de ~ trăsnit Se spune, în glumă, celui care se vaită de o boală ușoară. 16 (Îe) A face din ~ armăsar A exagera. 17 (Îe) A avea puterea ~ului A fi slab, fără putere fizică. 18 (Îe) A fi (gras) ca un ~ A fi slab la trup. 19 (Îe) A ține (pe cineva) cu untură (sau cu mațe) de ~ A hrăni rău (pe cineva). 20 (Îs) Untură de ~ Se spune în batjocură celor slabi la trup. 21 (Reg; îe) A intra (sau a veni) ~ii în casă, a intra un car de ~i A intra frigul pe ușă. 22 (Reg; îc) ~-mare (sau ~-lăbănat, ~-mășcat) Țânțăroi (1) (Tipula oleracea). 23 (Îc) ~-de-apă Nume dat unei specii de libelulă cu pântecele subțire, albăstrui strălucitor, cu aripile castanii și verzui Si: (reg) căluș (24), păuniță (Calopteiyx splendens). 24 (Îae) Efemeră (Ephemera vulgata). 25 (Reg; șîs ~ de apă, ~ de baltă) Insectă asemănătoare cu țânțarul1 (1), cu picioarele foarte lungi, care umblă cu o mare iuțeală pe suprafața apei Si: (reg) fugău (2), gonaci (8) (Hydrometra paludum). 26 (Trs; Buc; șîs ~ mare) Tăun1 (Tabanus bovinus). 27 (Reg) Strechea vitelor (Hypoderma bovis). 28 (Reg) Viespe (Vespa vulgaris). 29 (Reg) Cosaș de dimensiuni mari, verde, cu antenele lungi și corpul mai scurt decât aripile (Locusta viridissima). 30 (Reg) Cosaș de dimensiuni mici, cu antenele de lungimea corpului, care produce sunete caracteristice puternice, mai ales seara (Locusta cantans). 31 (Reg) Cosaș de culoare brună, cu abdomenul mai gros, având o muchie pronunțată, cu aripile mai înguste Si: (reg) călușel (Decticus verrucivorus). 32 (Ban; gmț) Epitet pentru o pesoană sprintenă în mișcări. 33 (Mol; mai ales art) Numele unui dans popular. corectată

ȚÂNȚÁR ~i m. Insectă cu corpul și picioarele lungi și subțiri, cu o singură pereche de aripi și cu aparat bucal pentru înțepat și supt, care este răspândită, de regulă, pe lângă apele stătătoare. /<lat. zenzalus

țânțar m. muscă mare a cării înțepătură și bâzăit sunt foarte supărătoare (Culex pipiens); fig. a face din țânțar armăsar, a exagera lucrurile. [Lat. vulg. ZINZALUS].

ȚÎNȚÁR2, țînțari, s. m. Poreclă dată aromînilor. Acolo s-agăță de noi un bulgar, un muscal, trei greci, un schipetar ș-un țînțar. DELAVRANCEA, O. II 313.

ȚÎNȚÁR1, țînțari, s. m. Insectă din ordinul dipterelor, cu corpul lung, aripi înguste, picioare lungi și subțiri, ale cărei larve se dezvoltă în ape stătătoare; femela se hrănește cu sîngele pe care îl suge înțepînd oamenii și animalele (Culex). Și te poartă sub escortă O cohortă de țînțari subțiri în glas, Înzestrați la cap c-o sculă minusculă, Cu pretenție de nas... TOPÎRCEANU, P. O. 22. ◊ Țînțar anofel v. anofel.Expr. A face din țînțar armăsar = a exagera. În zece ani, nu-i prima oară cînd faci din țînțar, armăsar. C. PETRESCU, A. R. 31. Le place să facă din țînțar armăsar. O fi ceva, nu zic, dar nici așa cum se vorbește. REBREANU, R. I 305.

țînțár m. (lat. pop. zinzálus, zinzárius, zinzála, zenzálus, zimzario, zinzane, tentiale și tzintzalario, a. î., rudă cu tintinnire, a bîzîi; it. zenzára, zanzára, țînțar; ngr. [d. rom.] tsintriras, greĭer, ung. [d. rom.] cincár, slab, V. bînzar). Un fel de muscă foarte supțiratică care trăĭește pin locurĭ băltoase și care, cînd dă de pelea unuĭ animal, maĭ ales a omuluĭ, înfige botu eĭ ascuțit și suge sîngele (culex pipiens). Tot un fel de țînțar transmite microbiĭ frigurilor palustre. Fig. A face din țînțar armăsar, a exagera grozav.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țânțár s. m., pl. țânțári

țânțár (insectă, persoană) s. m., pl. țânțári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚÂNȚÁR s. (ENTOM.; Culex) (înv.) mușină, mușiță, (Transilv. și prin Maram.) sclepț.

ȚÎNȚAR s. (ENTOM.; Culex) (înv.) mușină, mușiță, (Transilv. și prin Maram.) sclepț.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țînțár (-ri), s. m. – Insectă din ordinul dipterelor (Culex pipiens). – Var. țințar. Megl. țănțar. Lat. zinzala (Diez, I, 450; Densusianu, Hlr., 198; Pușcariu 1739; Graur, Rom., LVI, 265; REW 9623; Corominas, I, 766) sau mai bine tentiala (Glossaria lat., I, Paris 1926, 115; R. Sabbadini, Bull. de Cange, III, 88), cf. it. zanzara, v. fr. cincele, sp. cénzalo.Der. țînțăraș, s. n. (un anumit dans popular); țînțărime, s. f. (mulțime de țînțari).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȚÎNȚAR subst. 1. Țănțăr, Gh., mold. (R VI 86). 2. Țințar b. (17 A IV 128, V 143) – ca prenume: ar. Țințar Marcovici (din Iugoslavia).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țânțar, țânțari s. m. 1. (intl.) informator, denunțător. 2. aromân.

Intrare: Țânțar
Țânțar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țânțar
Intrare: țânțar
țânțar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țânțar (insectă)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țânțar
  • țânțarul
  • țânțaru‑
plural
  • țânțari
  • țânțarii
genitiv-dativ singular
  • țânțar
  • țânțarului
plural
  • țânțari
  • țânțarilor
vocativ singular
  • țânțarule
  • țânțare
plural
  • țânțarilor
Intrare: țânțar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țânțar
  • țânțarul
  • țânțaru‑
plural
  • țânțari
  • țânțarii
genitiv-dativ singular
  • țânțar
  • țânțarului
plural
  • țânțari
  • țânțarilor
vocativ singular
  • țânțarule
  • țânțare
plural
  • țânțarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țânțar (insectă)

  • 1. Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul și cu picioarele lungi și subțiri, cu aripi înguste, ale căror larve se dezvoltă la cele mai multe specii în ape stătătoare, iar adulții se hrănesc cu sânge, unele specii transmițând prin înțepături frigurile palustre, altele, în stare larvară, atacând culturile de ciuperci, varză, grâu etc. (Culex).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mușină mușiță sclepț diminutive: țânțăraș attach_file un exemplu
    exemple
    • Și te poartă sub escortă O cohortă de țînțari subțiri în glas, Înzestrați la cap c-o sculă minusculă, Cu pretenție de nas... TOPÎRCEANU, P. O. 22.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A face din țânțar armăsar = exagera
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • În zece ani, nu-i prima oară cînd faci din țînțar armăsar. C. PETRESCU, A. R. 31.
        surse: DLRLC
      • Le place să facă din țînțar armăsar. O fi ceva, nu zic, dar nici așa cum se vorbește. REBREANU, R. I 305.
        surse: DLRLC

etimologie:

țânțar (persoană)

  • 1. (la) plural Nume dat populației aromâne din Macedonia de populația slavă localnică.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Acolo s-agăță de noi un bulgar, un muscal, trei greci, un schipetar ș-un țînțar. DELAVRANCEA, O. II 313.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) singular Persoană care face parte din această populație.
      surse: DEX '09

etimologie: