4 definiții pentru șurlui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șurlui [At: KLEIN, D. 425 / V: (reg) sârui, su~, șirăli, șir~, ~răi, ~răli, ~rui, ~ruli / Pzi: ~esc, șurlui / E: mg súrol] 1 vt (Reg; c. i. vase, dușumele etc.) A curăța frecând cu nisip, cu o perie etc. 2 vt (Trs; fig; c. i. persoane) A mustra1. 3 vt (Mol; Buc; îf șurui) A zgâria (cu unghiile sau cu un obiect ascuțit). 4 vi (Reg; îaf) A merge târând încălțămintea. 5 vt (Reg; c. i. roțile unui vehicul) A împiedica. 6 vt (Reg; c. i. un teren cultivat cu viță de vie) A prăși a doua oară. 7 vt (Reg; c. i. un teren cultivat cu pommb; îf șirăli) A prăși cu prășitoarea.

șúrluĭ și -ĭésc v. tr. (ung. surolno). Trans. Spăl, frec, șterg. V. șiroĭesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șurluí, șurluiesc și șurlui, v. IV (reg.) 1. (despre vase, dușumele) a curăța frecând cu nisip, cu o perie etc. 2. (fig.; despre persoane) a mustra. 3. (în forma șurui) a zgâria (cu unghiile sau cu un obiect ascuțit. 4. (în forma șurui) a merge târând încălțămintea. 5. (despre roțile unui vehicul) a împiedica. 6. (despre un teren cultivat cu viță de vie) a prăși a doua oară. 7. (despre un teren cultivat cu porumb; în forma șirăli) a prăși cu prășitoarea.

șurluí, șurluiesc, vb. tranz. – (reg.) A freca, a curăța, a spăla. – Din magh. súrolni „a freca un vas (cu nisip fin) pentru a fi curățat” (Farcaș, 2009; MDA).

Intrare: șurlui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șurlui
  • șurluire
  • șurluit
  • șurluitu‑
  • șurluind
  • șurluindu‑
singular plural
  • șurluiește
  • șurluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șurluiesc
(să)
  • șurluiesc
  • șurluiam
  • șurluii
  • șurluisem
a II-a (tu)
  • șurluiești
(să)
  • șurluiești
  • șurluiai
  • șurluiși
  • șurluiseși
a III-a (el, ea)
  • șurluiește
(să)
  • șurluiască
  • șurluia
  • șurlui
  • șurluise
plural I (noi)
  • șurluim
(să)
  • șurluim
  • șurluiam
  • șurluirăm
  • șurluiserăm
  • șurluisem
a II-a (voi)
  • șurluiți
(să)
  • șurluiți
  • șurluiați
  • șurluirăți
  • șurluiserăți
  • șurluiseți
a III-a (ei, ele)
  • șurluiesc
(să)
  • șurluiască
  • șurluiau
  • șurlui
  • șurluiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șurlui
  • șurluire
  • șurluit
  • șurluitu‑
  • șurluind
  • șurluindu‑
singular plural
  • șurluie
  • șurluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șurlui
(să)
  • șurlui
  • șurluiam
  • șurluii
  • șurluisem
a II-a (tu)
  • șurlui
(să)
  • șurlui
  • șurluiai
  • șurluiși
  • șurluiseși
a III-a (el, ea)
  • șurluie
(să)
  • șurluie
  • șurluia
  • șurlui
  • șurluise
plural I (noi)
  • șurluim
(să)
  • șurluim
  • șurluiam
  • șurluirăm
  • șurluiserăm
  • șurluisem
a II-a (voi)
  • șurluiți
(să)
  • șurluiți
  • șurluiați
  • șurluirăți
  • șurluiserăți
  • șurluiseți
a III-a (ei, ele)
  • șurluie
(să)
  • șurluie
  • șurluiau
  • șurlui
  • șurluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)