5 definiții pentru șurlui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șurlui [At: KLEIN, D. 425 / V: (reg) sârui, su~, șirăli, șir~, ~răi, ~răli, ~rui, ~ruli / Pzi: ~esc, șurlui / E: mg súrol] 1 vt (Reg; c. i. vase, dușumele etc.) A curăța frecând cu nisip, cu o perie etc. 2 vt (Trs; fig; c. i. persoane) A mustra1. 3 vt (Mol; Buc; îf șurui) A zgâria (cu unghiile sau cu un obiect ascuțit). 4 vi (Reg; îaf) A merge târând încălțămintea. 5 vt (Reg; c. i. roțile unui vehicul) A împiedica. 6 vt (Reg; c. i. un teren cultivat cu viță de vie) A prăși a doua oară. 7 vt (Reg; c. i. un teren cultivat cu pommb; îf șirăli) A prăși cu prășitoarea.

șúrluĭ și -ĭésc v. tr. (ung. surolno). Trans. Spăl, frec, șterg. V. șiroĭesc.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șurluí, șurluiesc și șurlui, v. IV (reg.) 1. (despre vase, dușumele) a curăța frecând cu nisip, cu o perie etc. 2. (fig.; despre persoane) a mustra. 3. (în forma șurui) a zgâria (cu unghiile sau cu un obiect ascuțit. 4. (în forma șurui) a merge târând încălțămintea. 5. (despre roțile unui vehicul) a împiedica. 6. (despre un teren cultivat cu viță de vie) a prăși a doua oară. 7. (despre un teren cultivat cu porumb; în forma șirăli) a prăși cu prășitoarea.

șurluí, șurluiesc, vb. tranz. – (reg.) A freca, a curăța, a spăla. – Din magh. súrolni „a freca un vas (cu nisip fin) pentru a fi curățat” (Farcaș, 2009; MDA).

Intrare: șurlui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șurlui
  • șurluire
  • șurluit
  • șurluitu‑
  • șurluind
  • șurluindu‑
singular plural
  • șurluiește
  • șurluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șurluiesc
(să)
  • șurluiesc
  • șurluiam
  • șurluii
  • șurluisem
a II-a (tu)
  • șurluiești
(să)
  • șurluiești
  • șurluiai
  • șurluiși
  • șurluiseși
a III-a (el, ea)
  • șurluiește
(să)
  • șurluiască
  • șurluia
  • șurlui
  • șurluise
plural I (noi)
  • șurluim
(să)
  • șurluim
  • șurluiam
  • șurluirăm
  • șurluiserăm
  • șurluisem
a II-a (voi)
  • șurluiți
(să)
  • șurluiți
  • șurluiați
  • șurluirăți
  • șurluiserăți
  • șurluiseți
a III-a (ei, ele)
  • șurluiesc
(să)
  • șurluiască
  • șurluiau
  • șurlui
  • șurluiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șurlui
  • șurluire
  • șurluit
  • șurluitu‑
  • șurluind
  • șurluindu‑
singular plural
  • șurluie
  • șurluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șurlui
(să)
  • șurlui
  • șurluiam
  • șurluii
  • șurluisem
a II-a (tu)
  • șurlui
(să)
  • șurlui
  • șurluiai
  • șurluiși
  • șurluiseși
a III-a (el, ea)
  • șurluie
(să)
  • șurluie
  • șurluia
  • șurlui
  • șurluise
plural I (noi)
  • șurluim
(să)
  • șurluim
  • șurluiam
  • șurluirăm
  • șurluiserăm
  • șurluisem
a II-a (voi)
  • șurluiți
(să)
  • șurluiți
  • șurluiați
  • șurluirăți
  • șurluiserăți
  • șurluiseți
a III-a (ei, ele)
  • șurluie
(să)
  • șurluie
  • șurluiau
  • șurlui
  • șurluiseră
sârui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)