2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șuntai i [At: BL II, 189 / E: rrm šunta (Imt al lui ašun)] (Arg) Cuvânt prin care se solicită atenția cuiva.

ȘUNTÁ vb. tr. a deriva curentul electric dintr-un circuit. (< fr. shunter)

șuntá vb. I A devia; a scurtcircuita ◊ „Dl. Iliescu dă seamă la Consiliul Europei. Șase întrebări care își așteaptă răspunsul. Cu viclenia, a șuntat democrația” R.l. 9 X 94 p. 1 (din șunt; cf. fr. shunter; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șuntá vb., ind. prez. 3 sg. șunteáză


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șunta, șuntez v. t. 1. a omite pe cineva de pe lista invitaților la o petrecere. 2. a nu-i da cuiva un lucru promis, meritat sau așteptat.

Intrare: șuntai
șuntai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șunta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șunta
  • șuntare
  • șuntat
  • șuntatu‑
  • șuntând
  • șuntându‑
singular plural
  • șuntea
  • șuntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șuntez
(să)
  • șuntez
  • șuntam
  • șuntai
  • șuntasem
a II-a (tu)
  • șuntezi
(să)
  • șuntezi
  • șuntai
  • șuntași
  • șuntaseși
a III-a (el, ea)
  • șuntea
(să)
  • șunteze
  • șunta
  • șuntă
  • șuntase
plural I (noi)
  • șuntăm
(să)
  • șuntăm
  • șuntam
  • șuntarăm
  • șuntaserăm
  • șuntasem
a II-a (voi)
  • șuntați
(să)
  • șuntați
  • șuntați
  • șuntarăți
  • șuntaserăți
  • șuntaseți
a III-a (ei, ele)
  • șuntea
(să)
  • șunteze
  • șuntau
  • șunta
  • șuntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)