2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șumuiog sn vz șomoiog

ȘOMOIÓG, șomoioage, s. n. Mănunchi răsucit de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc.; șomoltoc, fumuiag. ♦ Smoc (de păr sau de lână). – Cf. magh. csomó.

ȘOMOIÓG, șomoioage, s. n. Mănunchi de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc., șomoltoc, fumuiag. ♦ Smoc (de păr sau de lână). – Cf. magh. csomó.

ȘOMOIÓG, șomoioage, s. n. Cantitate mică de paie, de fîn, de cîlți etc. răsucite pentru a forma un mănunchi și folosite pentru a șterge sau a freca un obiect, pentru a aprinde focul etc. O prelată unsuroasă, mai mult găuri decît pînză, cîrpită totuși migălos cu șomoioage de paie. GALAN, B. I 52. Ștergea tăișul cu șomoioage de iarbă moale. REBREANU, I. 53. ◊ Fig. Șomoioage de fum. REBREANU, R. II 65. – Variante: șomoiág (I. BOTEZ, ȘC. 21), șumuiág (SEVASTOS, N. 50), șumuiác (SADOVEANU, O. VIII 204), șumuióg (PAMFILE, A. R. 204) s. n.

ȘOMOIÓG ~ioáge n. pop. Cantitate de plante (paie, fân etc.) luate în mână la întâmplare cu un anumit scop (pentru a șterge sau a spăla ceva, pentru a aprinde focul etc.); mănunchi. [Sil. -mo-iog] /cf. ung. csomó

șomoiag n. mănunchiu de paie cu care se freacă caii nădușiți. [Cf. ung. SZÓMA, paie].

șomoĭóg (vest, sud), șumuĭóg (Mold. sud), sumuĭác și -ĭág (nord) n., pl. ĭóge, ĭece, ĭege (cp. cu ung. csomólék, șomoĭog). Mănuchĭ de paĭe cu care se șterg caiĭ de sudoare și de colb. Munt. Spălător, cîrpă de frecat și de spălat oalele de bucătărie. Mototol. – Și moșoĭog (sud). V. feleșteoc.

șumuĭác, -ág, -ĭóg, V. șomoĭog.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șomoiog s. n., pl. șomoioage

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘOMOIÓG s. (pop.) șomoltoc. (~ de paie.)

ȘOMOIÓG s. v. buchet, mănunchi.

ȘOMOIOG s. (pop.) șomoltoc. (~ de paie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șomoiág (-iégi), s. m.1. Mănunchi de paie. – 2. Smoc, ghemotoc. – Var. șumuiag, șumuiog, șomoiog, șomuiog, șumoiog, șumuiac, șumuioc etc.; șomoldoc, șomîltoc, șomultoc, șomoltoc etc. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. csomó (Tiktin; Candrea; Scriban), sau din mag. csormolya, cf. ciormoiag (Gáldi, Dict., 97) sau din mag. szóma „paie” (Cihac, II, 528). Mai probabil e vorba de o creație expresivă, după cum o demonstreză corespondența cu șomîc și tratamentul var.Der. șomoiegi și var., vb. (a freca, a șterge cu nu pumn de paie); înșomoltoci, vb. (Mold., a înfofoli).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șomoióg, șomoioage, s.n. – (reg.) Mănunchi de fân sau de paie; smoc: „Fă un șomoiog de paie, să ațâțăm focul” (Crâncău, 2013). – Cf. magh. csomó „nod, ghem, smoc, legătură” (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: șumuiog
șumuiog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șomoiog
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șomoiog
  • șomoiogul
  • șomoiogu‑
plural
  • șomoioage
  • șomoioagele
genitiv-dativ singular
  • șomoiog
  • șomoiogului
plural
  • șomoioage
  • șomoioagelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N19)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șomoiag
  • șomoiagul
  • șomoiagu‑
plural
  • șomoiege
  • șomoiegele
genitiv-dativ singular
  • șomoiag
  • șomoiagului
plural
  • șomoiege
  • șomoiegelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N19)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șumuiag
  • șumuiagul
  • șumuiagu‑
plural
  • șumuiege
  • șumuiegele
genitiv-dativ singular
  • șumuiag
  • șumuiagului
plural
  • șumuiege
  • șumuiegelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N19)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șumuiac
  • șumuiacul
  • șumuiacu‑
plural
  • șumuiece
  • șumuiecele
genitiv-dativ singular
  • șumuiac
  • șumuiacului
plural
  • șumuiece
  • șumuiecelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șumuiog
  • șumuiogul
  • șumuiogu‑
plural
  • șumuioage
  • șumuioagele
genitiv-dativ singular
  • șumuiog
  • șumuiogului
plural
  • șumuioage
  • șumuioagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șomoiog, șomoioagesubstantiv neutru

  • 1. Mănunchi răsucit de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O prelată unsuroasă, mai mult găuri decît pînză, cîrpită totuși migălos cu șomoioage de paie. GALAN, B. I 52. DLRLC
    • format_quote Ștergea tăișul cu șomoioage de iarbă moale. REBREANU, I. 53. DLRLC
    • format_quote figurat Șomoioage de fum. REBREANU, R. II 65. DLRLC
    • 1.1. Smoc (de păr sau de lână). DEX '09 DEX '98
      sinonime: smoc
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.