2 intrări

O definiție


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUMBÍ vb. v. înșuruba, strânge.

Intrare: șumbire
șumbire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șumbire
  • șumbirea
plural
  • șumbiri
  • șumbirile
genitiv-dativ singular
  • șumbiri
  • șumbirii
plural
  • șumbiri
  • șumbirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șumbi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șumbi
  • șumbire
  • șumbit
  • șumbitu‑
  • șumbind
  • șumbindu‑
singular plural
  • șumbește
  • șumbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șumbesc
(să)
  • șumbesc
  • șumbeam
  • șumbii
  • șumbisem
a II-a (tu)
  • șumbești
(să)
  • șumbești
  • șumbeai
  • șumbiși
  • șumbiseși
a III-a (el, ea)
  • șumbește
(să)
  • șumbească
  • șumbea
  • șumbi
  • șumbise
plural I (noi)
  • șumbim
(să)
  • șumbim
  • șumbeam
  • șumbirăm
  • șumbiserăm
  • șumbisem
a II-a (voi)
  • șumbiți
(să)
  • șumbiți
  • șumbeați
  • șumbirăți
  • șumbiserăți
  • șumbiseți
a III-a (ei, ele)
  • șumbesc
(să)
  • șumbească
  • șumbeau
  • șumbi
  • șumbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)