7 definiții pentru șuietură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șuietu1 sf [At: CIHAC II, 396 / V: (reg) suit~, șâit~, ~it~ / Pl: ~ri / E: ns cf șui8, șuiat] (Reg) Șui8 (3).

șuietu2 sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: ns cf șuiet1] (Reg; rar) Șopot1 (5).

șuietură f. tăietură în lungul urechii (la oi). [V. șuiu].

șuĭetúră f., pl. ĭ (d. șuĭat). Vest. Retezătură pĭezișă făcută la vîrfu urechiiĭ uneĭ vite ca s’o recunoștĭ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șuietúră2, șuietúri, s.f. (reg.) tăietură în lungul urechii la oi; semn de recunoaștere la oi și vite, făcut la urechea acestora.

șuietúră1, șuietúri, s.f. (reg.) susur prelungit; șuiet.

Intrare: șuietură
șuietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuietu
  • șuietura
plural
  • șuieturi
  • șuieturile
genitiv-dativ singular
  • șuieturi
  • șuieturii
plural
  • șuieturi
  • șuieturilor
vocativ singular
plural