7 definiții pentru șuietură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șuietu1 sf [At: CIHAC II, 396 / V: (reg) suit~, șâit~, ~it~ / Pl: ~ri / E: ns cf șui8, șuiat] (Reg) Șui8 (3).

șuietu2 sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: ns cf șuiet1] (Reg; rar) Șopot1 (5).

șuietură f. tăietură în lungul urechii (la oi). [V. șuiu].

șuĭetúră f., pl. ĭ (d. șuĭat). Vest. Retezătură pĭezișă făcută la vîrfu urechiiĭ uneĭ vite ca s’o recunoștĭ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șuietúră1, șuietúri, s.f. (reg.) susur prelungit; șuiet.

șuietúră2, șuietúri, s.f. (reg.) tăietură în lungul urechii la oi; semn de recunoaștere la oi și vite, făcut la urechea acestora.

Intrare: șuietură
șuietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuietu
  • șuietura
plural
  • șuieturi
  • șuieturile
genitiv-dativ singular
  • șuieturi
  • șuieturii
plural
  • șuieturi
  • șuieturilor
vocativ singular
plural