13 definiții pentru șuiță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUIȚĂ, șuițe, s. f. (Reg.) Mamifer rozător înrudit cu marmota (Spermophilus citellus). [Pr.: șu-i-] – Et. nec.

ȘUIȚĂ, șuițe, s. f. (Reg.) Mamifer rozător înrudit cu marmota (Spermophilus citellus). [Pr.: șu-i-] – Et. nec.

șuiță sf [At: CIHAC II, 395 / P: șu-i~ / V: (reg) șu (A și: ~iț) sm / A și: șui~ / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) 1 Mamifer rozător de culoare cenușie-gălbuie, cu corpul subțire și cu coada scurtă (Spermophilus citellus). 2 (Zlg) Orbeț (Spalax microphthalus). 3 (Zlg) Veveriță (Sciurus vulgaris).

ȘUIȚĂ, șuițe, s. f. Mamifer rozător (Citellus citellus); popîndău. Cățeii-pămîntului – de le zice și șuițecari scot capul la amiazi din găuri, ca să latre la soare. ODOBESCU, S. III 185. Șuițele sînt animale mici, din familia șoarecului... Pe cîmp sînt în pămînt găuri făcute de aceste animale. ȘEZ. XIII 47.

șúiță f., pl. e (cp. cu vsl. šuica, stînga, nsl. šujca, curmeziș). Vest. Un fel de popondoc maĭ mare (spermóphilus citillus).

șuiț n. Zool. cățelu-pământului: șuițele scot capul la amiazi din găuri, ca să latre la soare OD. [Onomatopee după lătratul său ascuțit (cf. șuiet)].

popondóc m. (d. pop. Dar cp. și cu ung. vakandok, cîrtiță, d. vak, orb). Sud. Un fel de guzgan campestru care are obiceĭ să șeadă vertical saŭ poponeț (une-orĭ confundat cu hîrcĭogu ș. a.(, numit pe alocurea și popîndăŭ, poponete, gorlan, gurlan, șuiță și țîstar (arvicola arvális). Fig. Iron. Om prea scund, popenchĭ, pitic (fem. -oacă, și ca adj.: o fată popîndoacă). – Și popîndoc: un popîndoc de băĭat (VR. 1911, 8, 210). – Și popîndăŭ (Baĭa). V. cîrtiță, pință, chițoran, țînc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șuiță (reg.) (desp. șu-i-) s. f., g.-d. art. șuiței; pl. șuițe

șuiță (reg.) (șu-i-) s. f., g.-d. art. șuiței; pl. șuițe

șuiță s. f. (sil. șu-i-), g.-d. art. șuiței; pl. șuițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șuiță (șuiță), șuițe (șuițe), s.f. (reg.) 1. numele a două mamifere rozătoare, care locuiesc în găuri făcute în pământ; cățeii pământului, animale mici din familia șoarecelui și nevăstuicii; orbeți. 2. veveriță.

Intrare: șuiță
  • silabație: șu-i-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuiță
  • șuița
plural
  • șuițe
  • șuițele
genitiv-dativ singular
  • șuițe
  • șuiței
plural
  • șuițe
  • șuițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șuiță, șuițesubstantiv feminin

  • 1. regional Mamifer rozător înrudit cu marmota (Spermophilus citellus). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cățeii-pămîntului – de le zice și șuițe – cari scot capul la amiazi din găuri, ca să latre la soare. ODOBESCU, S. III 185. DLRLC
    • format_quote Șuițele sînt animale mici, din familia șoarecului... Pe cîmp sînt în pămînt găuri făcute de aceste animale. ȘEZ. XIII 47. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.