5 definiții pentru șugubinar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUGUBINÁR, șugubinari, s. m. (în vechea organizare administrativă a Țărilor Române) Persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere, tâlhărie sau adulter și încasa de la vinovați amenzile stabilite pentru răscumpărare. – Șugubină + suf. -ar.

șugubinar sm [At: D. BOGDAN, GL. 52 / V: (înv) diș~, deș~, dușeg~ / Pl: ~i / E: șugubină + -ar] (Înv; în organizarea administrativă a țărilor românești din Evul Mediu) Persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere, tâlhărie, adulter și încasa de la vinovați amenzile la care aceștia erau supuși.

ȘUGUBINÁR, șugubinari, s. m. (În vechea organizare administrativă a țărilor române) Persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere, tâlhărie sau adulter și încasa de la vinovați amenzile la care aceștia erau supuși. – Șugubină + suf. -ar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șugubinár (înv.) s. m., pl. șugubinári

șugubinár s. m., pl. șugubinári

Intrare: șugubinar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șugubinar
  • șugubinarul
  • șugubinaru‑
plural
  • șugubinari
  • șugubinarii
genitiv-dativ singular
  • șugubinar
  • șugubinarului
plural
  • șugubinari
  • șugubinarilor
vocativ singular
  • șugubinarule
  • șugubinare
plural
  • șugubinarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șugubinar

  • 1. (În vechea organizare administrativă a Țărilor Române) Persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere, tâlhărie sau adulter și încasa de la vinovați amenzile stabilite pentru răscumpărare.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Șugubină + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98