2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șuchiri [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~resc / E: ns cf șuchi2] (Mun) 1 vt A șterpeli. 2 vi (Îe) A o ~ A se eschiva (2). 3 vi (Îae) A fugi (1).

șuchirit, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: șuchiri] (Reg) 1 Dispărut (1). 2 Ascuns2 (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUCHIRÍ vb. v. fura, lua, sustrage.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șuchirí, șuchirésc, vb. IV (reg.) 1. a șterpeli. 2. (în loc. vb.) a o șuchiri = a se eschiva, a se fofila; a fugi.

Intrare: șuchiri
verb (VT401)
Surse flexiune: DAR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șuchiri
  • șuchirire
  • șuchirit
  • șuchiritu‑
  • șuchirind
  • șuchirindu‑
singular plural
  • șuchirește
  • șuchiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șuchiresc
(să)
  • șuchiresc
  • șuchiream
  • șuchirii
  • șuchirisem
a II-a (tu)
  • șuchirești
(să)
  • șuchirești
  • șuchireai
  • șuchiriși
  • șuchiriseși
a III-a (el, ea)
  • șuchirește
(să)
  • șuchirească
  • șuchirea
  • șuchiri
  • șuchirise
plural I (noi)
  • șuchirim
(să)
  • șuchirim
  • șuchiream
  • șuchirirăm
  • șuchiriserăm
  • șuchirisem
a II-a (voi)
  • șuchiriți
(să)
  • șuchiriți
  • șuchireați
  • șuchirirăți
  • șuchiriserăți
  • șuchiriseți
a III-a (ei, ele)
  • șuchiresc
(să)
  • șuchirească
  • șuchireau
  • șuchiri
  • șuchiriseră
Intrare: șuchirit
șuchirit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuchirit
  • șuchiritul
  • șuchiritu‑
  • șuchiri
  • șuchirita
plural
  • șuchiriți
  • șuchiriții
  • șuchirite
  • șuchiritele
genitiv-dativ singular
  • șuchirit
  • șuchiritului
  • șuchirite
  • șuchiritei
plural
  • șuchiriți
  • șuchiriților
  • șuchirite
  • șuchiritelor
vocativ singular
plural
șuchirire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuchirire
  • șuchirirea
plural
  • șuchiriri
  • șuchiririle
genitiv-dativ singular
  • șuchiriri
  • șuchiririi
plural
  • șuchiriri
  • șuchiririlor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)