2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șuchi1 sn [At: DLR / V: (reg) șuichi / Pl: ~uri / E: ns cf șucată] (Mun) Bucată mare (de pâine, de mămăligă etc.) Si: (reg) șuchiuman.

șuchi3, șuche a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ / E: ns cf șucheat, mg süket] (Mol; d. oameni) 1-4 Șucheat (1-4).

șuchĭ, -che adj., pl. tot așa (ung. süke, zăpăcit, cam surd). Est. Șuchet: om șuchĭ, femeĭe șuche.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șúchi (-che), adj. – Năucit, buimăcit, flușturatic. – Var. șuchet, șuchiat. Origine îndoielnică, cf. deșuchiat. După Pușcariu, Dacor., I, 243-4 și Scriban, din mag. süke(t) „surd”. – Der. șuchiană, s. f. (deșucheată, zănatică); șucheți, vb. refl. (a se zăpăci, a se deregla); șuchețenie, s. f. (nesăbuire, nesocotință, șmecherie). Cuvinte folosite în Mold.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șuchi1, șúchiuri, s.n. (reg.) bucată mare (de pâine, de mămăligă etc.).

șuchi2, șúche, adj. (reg.; despre oameni) deșucheat.

Intrare: șuchi (adj.)
șuchi (adj.) adjectiv
adjectiv (A117)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuchi
  • șuchiul
  • șuchiu‑
  • șuche
  • șuchea
plural
  • șuchi
  • șuchii
  • șuchi
  • șuchile
genitiv-dativ singular
  • șuchi
  • șuchiului
  • șuchi
  • șuchei
plural
  • șuchi
  • șuchilor
  • șuchi
  • șuchilor
vocativ singular
plural
Intrare: șuchi (s.n.)
șuchi (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuchi
  • șuchiul
  • șuchiu‑
plural
  • șuchiuri
  • șuchiurile
genitiv-dativ singular
  • șuchi
  • șuchiului
plural
  • șuchiuri
  • șuchiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)