6 definiții pentru șucăreală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUCĂREÁLĂ, șucăreli, s. f. (Arg.) Supărare. (3). – Șucări + suf. -eală.

șucărea sf [At: GR. S. VII, 126 / Pl: ~eli / E: șucări + -eală] (Arg) 1 Supărare. 2 Ceartă (1). 3 Hârjonire. 4 Aflare a unei vești.

ȘUCĂREÁLĂ, șucăreli, s. f. (Arg.) Supărare (3). – Șucări + suf. -eală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șucăreálă s. f., g.-d. art. șucărélii; pl. șucăréli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șucăreală, șucăreli s. f. supărare

Intrare: șucăreală
șucăreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șucărea
  • șucăreala
plural
  • șucăreli
  • șucărelile
genitiv-dativ singular
  • șucăreli
  • șucărelii
plural
  • șucăreli
  • șucărelilor
vocativ singular
plural

șucăreală

etimologie:

  • Șucări + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98