5 definiții pentru șușuitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUȘUITÚRĂ, șușuituri, s. f. Șușuit. [Pr.: -șu-i-] – Șușui + suf. -tură.

ȘUȘUITÚRĂ, șușuituri, s. f. Șușuit. [Pr.: -șu-i-] – Șușui + suf. -tură.

șușuitu sf [At: ISPIRESCU / P: ~șu-i~ / Pl: ~ri / E: șușui2 + -tură] 1 Șopot1. 2 Șoptire (1). 3 Șușoteală (2).

șușuitúră f., pl. ĭ. Vorbă șușuită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șușuitúră (-șu-i-) s. f., g.-d. art. șușuitúrii, pl. șușuitúri

șușuitúră s. f. (sil. -șu-i-), g.-d. art. șușuitúrii; pl. șușuitúri

Intrare: șușuitură
șușuitură substantiv feminin
  • silabație: șu-șu-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șușuitu
  • șușuitura
plural
  • șușuituri
  • șușuiturile
genitiv-dativ singular
  • șușuituri
  • șușuiturii
plural
  • șușuituri
  • șușuiturilor
vocativ singular
plural

șușuitură

etimologie:

  • Șușui + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98