2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÚȘTER s. m. v. șustăr.

șușter1 sm [At: BL I, 43 / V: (arg) șust~, ~e / Pl: ~i / E: ns cf șuștăr] (Arg) 1 Rrom. 2 Om negricios. 3 Escroc.

ȘÚSTĂR, șustări, s. m. (Reg.) cizmar. [Var.: șúștăr, șúșter s. m.] – Din germ. Schuster.

ȘÚȘTĂR, șuștări, s. m. (Reg.) Cizmar. [Var.: șúșter s. m.] – Din germ. Schuster.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șústăr / șúștăr (reg.) s. m., pl. șústări / șúștări

șúștăr/șústăr s. m., pl. șúștări/șústări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘÚȘTĂR s. v. cizmar, pantofar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șúștăr (-ri), s. m. – (Trans. de N) Cizmar. Germ. Schuster.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șúștăr, șúștări, s.m. (reg.) 1. cizmar. 2. (în forma: șustăr) meșter-strică. 3. gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră; repede.

șúștăr, șușteri, (șușter), s.m. – (reg.) Cizmar, pantofar. ♦ (onom.) Șușteru, poreclă în Rohia (Birdas, 1994: 83); Șușter, poreclă în Poienile de sub Munte. – Din germ. Schuster „cizmar” (DER, DEX, MDA).

șúștăr, șușteri, (șușter), s.m. – Cizmar, pantofar. Șușteru, poreclă în Rohia (Birdas 1994: 83). – Din germ. Schuster „cizmar”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șustăr, șustări s. m. (intl., înv.) 1. patron, șef. 2. om priceput în afaceri / la aranjamente / la combinații.

Intrare: șușter
șușter
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șustăr
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șustăr
  • șustărul
  • șustăru‑
plural
  • șustări
  • șustării
genitiv-dativ singular
  • șustăr
  • șustărului
plural
  • șustări
  • șustărilor
vocativ singular
  • șustărule
  • șustăre
plural
  • șustărilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șușter
  • șușterul
  • șușteru‑
plural
  • șușteri
  • șușterii
genitiv-dativ singular
  • șușter
  • șușterului
plural
  • șușteri
  • șușterilor
vocativ singular
  • șușterule
  • șuștere
plural
  • șușterilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuștăr
  • șuștărul
  • șuștăru‑
plural
  • șuștări
  • șuștării
genitiv-dativ singular
  • șuștăr
  • șuștărului
plural
  • șuștări
  • șuștărilor
vocativ singular
  • șuștărule
  • șuștăre
plural
  • șuștărilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șustăr șușter șuștăr

etimologie: