2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștricui1 [At: LEXIC REG. 110 / Pzi: ? / E: ger streichen] (Buc) 1 vi A se lovi cu un picior de altul, în mers. 2 vt (C. i. un cuvânt, un fragment dintr-un text, un desen etc.) A șterge (10).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTRICUÍ vb. v. anula, elimina, înlătura, scoate, suprima, șterge, tăia.

ștricui vb. v. ANULA. ELIMINA. ÎNLĂTURA. SCOATE. SUPRIMA. ȘTERGE. TĂIA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștricuí, ștricuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre cai) a se lovi, în mers, cu un picior de altul. 2. (despre oameni) a suprima, a elimina un cuvânt, un fragment dintr-un text; a șterge.

Intrare: ștricui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștricui
  • ștricuire
  • ștricuit
  • ștricuitu‑
  • ștricuind
  • ștricuindu‑
singular plural
  • ștricuiește
  • ștricuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștricuiesc
(să)
  • ștricuiesc
  • ștricuiam
  • ștricuii
  • ștricuisem
a II-a (tu)
  • ștricuiești
(să)
  • ștricuiești
  • ștricuiai
  • ștricuiși
  • ștricuiseși
a III-a (el, ea)
  • ștricuiește
(să)
  • ștricuiască
  • ștricuia
  • ștricui
  • ștricuise
plural I (noi)
  • ștricuim
(să)
  • ștricuim
  • ștricuiam
  • ștricuirăm
  • ștricuiserăm
  • ștricuisem
a II-a (voi)
  • ștricuiți
(să)
  • ștricuiți
  • ștricuiați
  • ștricuirăți
  • ștricuiserăți
  • ștricuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștricuiesc
(să)
  • ștricuiască
  • ștricuiau
  • ștricui
  • ștricuiseră
Intrare: ștricuire
ștricuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștricuire
  • ștricuirea
plural
  • ștricuiri
  • ștricuirile
genitiv-dativ singular
  • ștricuiri
  • ștricuirii
plural
  • ștricuiri
  • ștricuirilor
vocativ singular
plural
ștricuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștricuit
  • ștricuitul
  • ștricuitu‑
  • ștricui
  • ștricuita
plural
  • ștricuiți
  • ștricuiții
  • ștricuite
  • ștricuitele
genitiv-dativ singular
  • ștricuit
  • ștricuitului
  • ștricuite
  • ștricuitei
plural
  • ștricuiți
  • ștricuiților
  • ștricuite
  • ștricuitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)