2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTRANGULÁRE s. f. v. strangulare.

ȘTRANGULÁRE s. f. v. strangulare.

ștrangulare sf vz strangulare

STRANGULÁ, strangulez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ștrangulá vb. I] – Din lat. strangulare.

STRANGULÁ, strangulez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ștrangulá vb. I] – Din lat. strangulare.

STRANGULÁRE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluzie intestinală. [Var.: ștranguláre s. f.] – V. strangula.

ȘTRANGULÁ vb. I v. strangula.

strangula [At: BARCIANU / Pzi: ~lez / E: lat strangulare] 1-2 vtr A (se) strânge de gât pentru a (se) omorî prin sufocare Si: a gâtui (1), a sugruma (1-2), (rar) a jugula, (îvp) a năduși, (îrg) a îneca, a sugușa (1), (reg) a beregăți, a îmberegăți, a înnăduși, a zgâria. 3 vt (Fig) A înăbuși. 4 vr (Îdt; pex) A se spânzura (7). 5 vt (Teh; pan; c.i. recipiente, conducte etc. sau secțiunea, debitul curenților, fluidelor care trec prin acestea) A reduce în diametru.

strangulare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~lări / E: strangula] 1 Sugrumare (1). 2 Înăbușire. 3 Spânzurare (3). 4 (Rar; pex) Spânzurare (4). 5 (Teh; pan) Reducere a diametrului unui recipient, al unei conducte etc. sau a secțiunii debitului curentului unui fluid care trece prin acesta. 6 (Spc) Comprimare a unei organ tubular până la oprirea tranzitului. 7 (Pop; pex) Ocluzie (2) intestinală.

STRANGULÁRE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluziune intestinală. [Var.: ștranguláre s. f.] – V. strangula.

STRANGULÁ, strangulez, vb. I. Tranz. 1. A omorî pe cineva strîngîndu-l de gît; a sugruma, a gîtui. 2. A înăbuși, a sufoca. Evantia, frămîntînd între degete un colț de batistă, începu cu vocea stinsă, întretăiată de emoția care o strangula. BART, E. 349. 3. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă.

STRANGULÁRE, strangulări, s. f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei. 1. Sugrumare, gîtuire. 2. Înăbușire a unui proces în dezvoltare; oprire momentană a lucrului într-o ramură de producție (ca urmare a lipsei de armonizare între diferite sectoare care depind unele de altele); gîtuire. Producție continuă, fără strangulări. 3. Reducere a diametrului unei conducte, scădere pe o porțiune restrînsă a secțiunii transversale a unei bare. 4. Ocluzie intestinală.

STRANGULÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. tr. A înăbuși, a sufoca. 3. tr. A reduce diametrul unei conducte. [P.i. -lez. / < lat. strangulare].

STRANGULÁRE s.f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei; gâtuire; strangulație. ♦ Zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. [< strangula].

STRANGULÁ vb. I. tr., refl. a (se) sugruma, a (se) gâtui. II. tr. 1. a înăbuși, a sufoca. ◊ (fig.) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile). 2. a reduce, pe o porțiune mică, diametrul unei conducte. (< lat. strangulare)

STRANGULÁRE s. f. 1. acțiunea de a strangula; gâtuire; strangulație. 2. zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. ◊ îngustare a unui drum. (< strangula)

A SE STRANGULÁ mă ~éz intranz. 1) A se lipsi de respirație prin strângere de gât; a se gâtui; a se sugruma. 2) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se sugruma. /<lat. strangulare

A STRANGULÁ ~éz tranz. 1) A lipsi de respirație, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a sugruma. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a sugruma. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porțiune; a gâtui; a sugruma. 4) fig. (acțiuni, manifestări etc.) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere; a sugruma. /<lat. strangulare

*stranguléz v. tr. (lat. strángulo, -áre, d. vgr. straggalóo [care vine d. straggalé, funie, ngr. strangalĭa]; fr. étrangler. V. străgălie). Gîtui, strîng de gît cu funia. V. refl. Mă spînzur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strangulá (a ~) vb., ind. prez. 3 stranguleáză

arată toate definițiile

Intrare: strangula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strangula
  • strangulare
  • strangulat
  • strangulatu‑
  • strangulând
  • strangulându‑
singular plural
  • strangulea
  • strangulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strangulez
(să)
  • strangulez
  • strangulam
  • strangulai
  • strangulasem
a II-a (tu)
  • strangulezi
(să)
  • strangulezi
  • strangulai
  • strangulași
  • strangulaseși
a III-a (el, ea)
  • strangulea
(să)
  • stranguleze
  • strangula
  • strangulă
  • strangulase
plural I (noi)
  • strangulăm
(să)
  • strangulăm
  • strangulam
  • strangularăm
  • strangulaserăm
  • strangulasem
a II-a (voi)
  • strangulați
(să)
  • strangulați
  • strangulați
  • strangularăți
  • strangulaserăți
  • strangulaseți
a III-a (ei, ele)
  • strangulea
(să)
  • stranguleze
  • strangulau
  • strangula
  • strangulaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștrangula
  • ștrangulare
  • ștrangulat
  • ștrangulatu‑
  • ștrangulând
  • ștrangulându‑
singular plural
  • ștrangulea
  • ștrangulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștrangulez
(să)
  • ștrangulez
  • ștrangulam
  • ștrangulai
  • ștrangulasem
a II-a (tu)
  • ștrangulezi
(să)
  • ștrangulezi
  • ștrangulai
  • ștrangulași
  • ștrangulaseși
a III-a (el, ea)
  • ștrangulea
(să)
  • ștranguleze
  • ștrangula
  • ștrangulă
  • ștrangulase
plural I (noi)
  • ștrangulăm
(să)
  • ștrangulăm
  • ștrangulam
  • ștrangularăm
  • ștrangulaserăm
  • ștrangulasem
a II-a (voi)
  • ștrangulați
(să)
  • ștrangulați
  • ștrangulați
  • ștrangularăți
  • ștrangulaserăți
  • ștrangulaseți
a III-a (ei, ele)
  • ștrangulea
(să)
  • ștranguleze
  • ștrangulau
  • ștrangula
  • ștrangulaseră
Intrare: strangulare
strangulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strangulare
  • strangularea
plural
  • strangulări
  • strangulările
genitiv-dativ singular
  • strangulări
  • strangulării
plural
  • strangulări
  • strangulărilor
vocativ singular
plural
ștrangulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrangulare
  • ștrangularea
plural
  • ștrangulări
  • ștrangulările
genitiv-dativ singular
  • ștrangulări
  • ștrangulării
plural
  • ștrangulări
  • ștrangulărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strangula ștrangula tranzitiv

  • 1. reflexiv A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: gâtui omorî sugruma
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Evantia, frămîntînd între degete un colț de batistă, începu cu vocea stinsă, întretăiată de emoția care o strangula. BART, E. 349.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat A împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile).
      surse: DLRLC MDN '00
  • 3. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

strangulare ștrangulare

  • 1. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: gâtuire strangulație sugrumare
    • 1.1. medicină popular Ocluzie intestinală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Înăbușire a unui proces în dezvoltare; oprire momentană a lucrului într-o ramură de producție (ca urmare a lipsei de armonizare între diferite sectoare care depind unele de altele).
      exemple
      • Producție continuă, fără strangulări.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Reducere a diametrului unei conducte, scădere pe o porțiune restrânsă a secțiunii transversale a unei bare.
      surse: DLRLC DN

etimologie:

  • vezi strangula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN