2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTOLUÍ, ștoluiesc, vb. IV. Tranz. A supune o piele operației de ștoluire. – Din germ. dial. stollen.

ȘTOLUÍ, ștoluiesc, vb. IV. Tranz. A supune o piele operației de ștoluire. – Din germ. dial. stollen.

ștolui vt [At: NOM. MIN. I, 382 / V: st~ / Pzi: ~esc / E: ns cf ger Stollen] (Tăb; c. i. piei) A supune operației de ștoluire.

A ȘTOLUÍ ~iésc tranz. (piei tăbăcite) A supune operației de stoluire. /cf. germ. Stollen


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștoluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștoluiésc, imperf. 3 sg. ștoluiá; conj. prez. 3 să ștoluiáscă

ștoluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștoluiésc, imperf. 3 sg. ștoluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștoluiáscă

Intrare: ștoluit
ștoluit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștoluit
  • ștoluitul
  • ștoluitu‑
  • ștolui
  • ștoluita
plural
  • ștoluiți
  • ștoluiții
  • ștoluite
  • ștoluitele
genitiv-dativ singular
  • ștoluit
  • ștoluitului
  • ștoluite
  • ștoluitei
plural
  • ștoluiți
  • ștoluiților
  • ștoluite
  • ștoluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ștolui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștolui
  • ștoluire
  • ștoluit
  • ștoluitu‑
  • ștoluind
  • ștoluindu‑
singular plural
  • ștoluiește
  • ștoluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștoluiesc
(să)
  • ștoluiesc
  • ștoluiam
  • ștoluii
  • ștoluisem
a II-a (tu)
  • ștoluiești
(să)
  • ștoluiești
  • ștoluiai
  • ștoluiși
  • ștoluiseși
a III-a (el, ea)
  • ștoluiește
(să)
  • ștoluiască
  • ștoluia
  • ștolui
  • ștoluise
plural I (noi)
  • ștoluim
(să)
  • ștoluim
  • ștoluiam
  • ștoluirăm
  • ștoluiserăm
  • ștoluisem
a II-a (voi)
  • ștoluiți
(să)
  • ștoluiți
  • ștoluiați
  • ștoluirăți
  • ștoluiserăți
  • ștoluiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștoluiesc
(să)
  • ștoluiască
  • ștoluiau
  • ștolui
  • ștoluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștolui

  • 1. A supune o piele operației de ștoluire.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: