18 definiții pentru știutor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTIUTOR, -OARE, știutori, -oare, adj. Care știe, care cunoaște, care este informat; care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). ◊ (Substantivat) Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie. [Pr.: ști-u-] – Ști + suf. -tor.

ȘTIUTOR, -OARE, știutori, -oare, adj. Care știe, care cunoaște, care este informat; care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). ◊ (Substantivat) Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie. [Pr.: ști-u-] – Ști + suf. -tor.

știutor, ~oare [At: PSALT. 294 / P: ști-u~ / V: (înv) știet~, știit~, ~iu smf, a / Pl: ~i, ~oare / E: ști + -(u)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care este informată (în legătură cu...) Si: cunoscător. 3-4 smf, a (Persoană) care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare) Si: instruit, iscusit, învățat, priceput, (îrg) știut2 (4-5). 5 smf (Îs) ~ de carte Persoană care știe (60) să scrie și să citească.

ȘTIUTOR, -OARE, știutori, -oare, adj. (Învechit) Care știe, care cunoaște (ceva); care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). Jupîn ghicitor! Eu te văz prea bine că ești știutor. PANN, P. V. I 37. Să fim... știutori, cunoscători și înțelepți. DRĂGHICI, R. 37. ◊ (Astăzi substantivat, în expr.) Știutor de carte = persoană care posedă cunoștințe elementare de citit, și de scris. Școala contribuie la înmulțirea numărului știutorilor de carte. L. ROM. 1953, nr. 4, 51. Procentul știutorilor de carte din Romînia. C. PETRESCU, A. 464.

ȘTIUTOR ~oare (~ori, ~oare) Care știe; care cunoaște. ◊ ~ de carte persoană care știe să citească și să scrie. [Sil. ști-u-] /a ști + suf. ~tor

știutor m. cel ce știe, învățat: știutor de limbi.

știutór, -oáre adj. Care știe, învățat: știutor de limbĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

știutor (desp. ști-u-) adj. m., pl. știutori; f. sg. și pl. știutoare

știutor (ști-u-) adj. m., pl. știutori; f. sg. și pl. știutoare

știutor adj. m. (sil. ști-u-), pl. știutori; f. sg. și pl. știutoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTIUTOR adj., s. v. cunoscător.

ȘTIUTOR adj. v. citit, erudit, învățat, savant.

știutor adj. v. CITIT. ERUDIT. ÎNVĂȚAT. SAVANT.

Intrare: știutor
știutor adjectiv
  • silabație: ști-u- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știutor
  • știutorul
  • știutoru‑
  • știutoare
  • știutoarea
plural
  • știutori
  • știutorii
  • știutoare
  • știutoarele
genitiv-dativ singular
  • știutor
  • știutorului
  • știutoare
  • știutoarei
plural
  • știutori
  • știutorilor
  • știutoare
  • știutoarelor
vocativ singular
plural
știetor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
știutoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
știitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

știutor, știutoareadjectiv

  • 1. Care știe, care cunoaște, care este informat; care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: neștiutor
    • format_quote Jupîn ghicitor! Eu te văz prea bine că ești știutor. PANN, P. V. I 37. DLRLC
    • format_quote Să fim... știutori, cunoscători și înțelepți. DRĂGHICI, R. 37. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Școala contribuie la înmulțirea numărului știutorilor de carte. L. ROM. 1953, nr. 4, 51. DLRLC
      • format_quote Procentul știutorilor de carte din Romînia. C. PETRESCU, A. 464. DLRLC
etimologie:
  • Ști + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.