2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștircui vt [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 188) / V: (reg) șter~ / Pzi: ștircui / E: ștircă + -ui] 1 (Reg; c. i. struguri; îf ștercui) A zdrobi cu știrea (2). 2 (Olt; Ban; c. i. zarzavat) A mărunți cu știrea (3).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștircuí, ștírcui, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ștercui; despre struguri) a zdrobi cu știrca, cu mustuitorul. 2. (despre zarzavat) a mărunți cu ajutorul unui băț ramificat la un capăt.

Intrare: ștircuire
ștircuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștircuire
  • ștircuirea
plural
  • ștircuiri
  • ștircuirile
genitiv-dativ singular
  • ștircuiri
  • ștircuirii
plural
  • ștircuiri
  • ștircuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ștircui
ștircui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștircui
  • ștircuire
  • ștircuit
  • ștircuitu‑
  • ștircuind
  • ștircuindu‑
singular plural
  • ștircuie
  • ștircuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștircui
(să)
  • ștircui
  • ștircuiam
  • ștircuii
  • ștircuisem
a II-a (tu)
  • ștircui
(să)
  • ștircui
  • ștircuiai
  • ștircuiși
  • ștircuiseși
a III-a (el, ea)
  • ștircuie
(să)
  • ștircuie
  • ștircuia
  • ștircui
  • ștircuise
plural I (noi)
  • ștircuim
(să)
  • ștircuim
  • ștircuiam
  • ștircuirăm
  • ștircuiserăm
  • ștircuisem
a II-a (voi)
  • ștircuiți
(să)
  • ștircuiți
  • ștircuiați
  • ștircuirăți
  • ștircuiserăți
  • ștircuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștircuie
(să)
  • ștircuie
  • ștircuiau
  • ștircui
  • ștircuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)