2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

știrboci vri [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~cesc / E: știrboc] (Mun; d. ființe) 1-2 A (se) știrbi (1-2).

știrboc, ~oa a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~oci, ~oace / E: știrb + -oc] (Mun) Știrb (2).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: știrboci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • știrboci
  • știrbocire
  • știrbocit
  • știrbocitu‑
  • știrbocind
  • știrbocindu‑
singular plural
  • știrbocește
  • știrbociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știrbocesc
(să)
  • știrbocesc
  • știrboceam
  • știrbocii
  • știrbocisem
a II-a (tu)
  • știrbocești
(să)
  • știrbocești
  • știrboceai
  • știrbociși
  • știrbociseși
a III-a (el, ea)
  • știrbocește
(să)
  • știrbocească
  • știrbocea
  • știrboci
  • știrbocise
plural I (noi)
  • știrbocim
(să)
  • știrbocim
  • știrboceam
  • știrbocirăm
  • știrbociserăm
  • știrbocisem
a II-a (voi)
  • știrbociți
(să)
  • știrbociți
  • știrboceați
  • știrbocirăți
  • știrbociserăți
  • știrbociseți
a III-a (ei, ele)
  • știrbocesc
(să)
  • știrbocească
  • știrboceau
  • știrboci
  • știrbociseră
Intrare: știrboc
adjectiv (A63)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știrboc
  • știrbocul
  • știrbocu‑
  • știrboa
  • știrboaca
plural
  • știrboci
  • știrbocii
  • știrboace
  • știrboacele
genitiv-dativ singular
  • știrboc
  • știrbocului
  • știrboace
  • știrboacei
plural
  • știrboci
  • știrbocilor
  • știrboace
  • știrboacelor
vocativ singular
  • știrbocule
  • știrboace
  • știrboa
  • știrboaco
plural
  • știrbocilor
  • știrboacelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)