2 definiții pentru știrbătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

știrbătu sf vz știrbitură

știrbătúră și știrbitúră f., pl. ĭ. Locu de unde lipsește un dinte. V. strungăreață.

Intrare: știrbătură
știrbătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știrbătură
  • știrbătura
plural
  • știrbături
  • știrbăturile
genitiv-dativ singular
  • știrbături
  • știrbăturii
plural
  • știrbături
  • știrbăturilor
vocativ singular
plural