5 definiții pentru știp


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

știp sm vz șteap1

șteap1 [At: LEX. MARS. 137 / V: (înv) stap sm, (reg) ~ep, știp, st~, ștap, ~af, ștrep sm, ștrap, ștreamp sn / Pl: ~epi sm, ~uri sn / E: ger Stab, săs štās srb štap] 1 sm (Reg) Băț (1). 2 sm (Reg) Șteamp1 (5). 3 sm (Reg; îf știp) Prăjină cu crăcană la un capăt, folosită pentru a sprijini scările lungi la culesul fructelor. 4 sm (Reg) Butuc. 5 sm (Reg) Cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat Si: (reg) șteamp1 (7). 6 sm (Reg) Mărăcine ascuțit Si: ghimpe, spin, (reg) țepușă (30). 7 sm (Mun; pan) Colț de măsea. 8 sn (Reg) Bucată mare dintr-un aliment.

șteap2 sn [At: (a. 1824) IORGA, S. D. XXI, 198 / Pl: ~uri / E: ns cf ger Stapel „vraf”] (Îvr; csnp) Vraf.

șteap (Munt. vest, Olt.) m., pl. epĭ, și știp (Trans). m. (germ. stab, pron. Și ștap, băț, de unde și sîrb. štap. Dac. 3, 709 și 746). Băț de azvîrlit după oĭ, după poame ș. a. Cotor de plantă rămas în pămînt după cosit orĭ secerat (rev. I. Crg. 5, 375): asemenea glugilor de strujenĭ într’un răstav de ștepĭ (despre un steag între baĭonete. CL. 1913, 826). Ghimpe: un șteap intrat în labă.

Intrare: știp
știp
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.