2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

știobâlcăire sf [At: SĂGHINESCU, V. 70 / Pl: ~ri / E: știobâlcăi] (Reg) 1-3 Știobâlcăit (1-3).

ȘTIOBÂLCĂÍ, știobălcăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) cufunda cu zgomot în apă; a (se) bălăci. – Știobâlc + suf. -ăi.

știobâlcăi vtr [At: CADE / V: (îrg) cio~, ~câi, șto~ / Pzi: ~esc, ~bâlcăi / E: știobâlc + -ăi] (Reg) 1-2 A (se) scufunda cu zgomot în apă Si: (reg) a (se) știuldica (1-2). 3-4 A agita apa (sau a se agita în apă), facând-o să plescăiască Si: (pop) a (se) bălăci (1-2).

ȘTIOBÂLCĂÍ, știobâlcăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) cufunda cu zgomot în apă; a (se) bălăci. – Știobâlc + suf. -ăi.

ȘTIOBÎLCÎÍ, știobîlcîiesc, vb. IV. Tranz. A cufunda (pe cineva) cu zgomot în apă. O spală bine ca să se facă albă, știobîlcîind-o de cîteva ori prin apă. ȘEZ. III 187. ♦ Intranz. și refl. A cădea cu zgomot în apă.

A ȘTIOBÂLCĂÍ ~iésc intranz. pop. (despre un corp care cade într-un lichid) A se cufunda brusc, producând un sunet caracteristic. /știobâlc + suf. ~ăi


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

știobâlcăí (a ~) (reg.) (știo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știobâlcăiésc, imperf. 3 sg. știobâlcăiá; conj. prez. 3 să știobâlcăiáscă

știobâlcăí vb. (sil. știo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știobâlcăiésc, imperf. 3 sg. știobâlcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. știobâlcăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

știobâlcăíre s.f. (reg.) zgomot produs de un lichid, prin clătinare într-un vas.

Intrare: știobâlcăire
știobâlcăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știobâlcăire
  • știobâlcăirea
plural
  • știobâlcăiri
  • știobâlcăirile
genitiv-dativ singular
  • știobâlcăiri
  • știobâlcăirii
plural
  • știobâlcăiri
  • știobâlcăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: știobâlcăi
  • silabație: știo- info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • știobâlcăi
  • știobâlcăire
  • știobâlcăit
  • știobâlcăitu‑
  • știobâlcăind
  • știobâlcăindu‑
singular plural
  • știobâlcăiește
  • știobâlcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știobâlcăiesc
(să)
  • știobâlcăiesc
  • știobâlcăiam
  • știobâlcăii
  • știobâlcăisem
a II-a (tu)
  • știobâlcăiești
(să)
  • știobâlcăiești
  • știobâlcăiai
  • știobâlcăiși
  • știobâlcăiseși
a III-a (el, ea)
  • știobâlcăiește
(să)
  • știobâlcăiască
  • știobâlcăia
  • știobâlcăi
  • știobâlcăise
plural I (noi)
  • știobâlcăim
(să)
  • știobâlcăim
  • știobâlcăiam
  • știobâlcăirăm
  • știobâlcăiserăm
  • știobâlcăisem
a II-a (voi)
  • știobâlcăiți
(să)
  • știobâlcăiți
  • știobâlcăiați
  • știobâlcăirăți
  • știobâlcăiserăți
  • știobâlcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • știobâlcăiesc
(să)
  • știobâlcăiască
  • știobâlcăiau
  • știobâlcăi
  • știobâlcăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • știobâlcâi
  • știobâlcâire
  • știobâlcâit
  • știobâlcâitu‑
  • știobâlcâind
  • știobâlcâindu‑
singular plural
  • știobâlcâiește
  • știobâlcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știobâlcâiesc
(să)
  • știobâlcâiesc
  • știobâlcâiam
  • știobâlcâii
  • știobâlcâisem
a II-a (tu)
  • știobâlcâiești
(să)
  • știobâlcâiești
  • știobâlcâiai
  • știobâlcâiși
  • știobâlcâiseși
a III-a (el, ea)
  • știobâlcâiește
(să)
  • știobâlcâiască
  • știobâlcâia
  • știobâlcâi
  • știobâlcâise
plural I (noi)
  • știobâlcâim
(să)
  • știobâlcâim
  • știobâlcâiam
  • știobâlcâirăm
  • știobâlcâiserăm
  • știobâlcâisem
a II-a (voi)
  • știobâlcâiți
(să)
  • știobâlcâiți
  • știobâlcâiați
  • știobâlcâirăți
  • știobâlcâiserăți
  • știobâlcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • știobâlcâiesc
(să)
  • știobâlcâiască
  • știobâlcâiau
  • știobâlcâiră
  • știobâlcâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

știobâlcăi știobâlcâi

  • 1. regional A (se) cufunda cu zgomot în apă; a (se) bălăci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bălăci cufunda attach_file un exemplu
    exemple
    • O spală bine ca să se facă albă, știobîlcîind-o de cîteva ori prin apă. ȘEZ. III 187.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A cădea cu zgomot în apă.
      surse: DLRLC
  • comentariu Am considerat forma indicată de DLRLC ca variantă, având același sens.
    surse: dexonline

etimologie:

  • Știobâlc + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98