2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

știmocit, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: știmoci] (Mun) 1 (D. lână, cânepă etc.) Scărmănat. 2 (Fig; d. oameni) Păruit. 3 (Fig; d. oameni) Bătut2 (14).

știmoci vt [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~cesc / E: știm] (Mun) 1 (C. i. lână, in, cânepă etc.) A scărmăna. 2 (Fig; c. i. oameni) A părui1. 3 (Fig; c. i. oameni) A bate (92).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

știmocít, știmocítă, adj. (reg.) 1. (despre lână, cânepă) scărmănat. 2. (fig.; despre oameni) care a fost păruit, bătut.

știmocí, știmocésc, vb. IV (reg.; despre lână, cânepă) 1. a scărmăna. 2. (fig.) a părui, a bate.

Intrare: știmocit
știmocit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știmocit
  • știmocitul
  • știmocitu‑
  • știmoci
  • știmocita
plural
  • știmociți
  • știmociții
  • știmocite
  • știmocitele
genitiv-dativ singular
  • știmocit
  • știmocitului
  • știmocite
  • știmocitei
plural
  • știmociți
  • știmociților
  • știmocite
  • știmocitelor
vocativ singular
plural
Intrare: știmoci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • știmoci
  • știmocire
  • știmocit
  • știmocitu‑
  • știmocind
  • știmocindu‑
singular plural
  • știmocește
  • știmociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știmocesc
(să)
  • știmocesc
  • știmoceam
  • știmocii
  • știmocisem
a II-a (tu)
  • știmocești
(să)
  • știmocești
  • știmoceai
  • știmociși
  • știmociseși
a III-a (el, ea)
  • știmocește
(să)
  • știmocească
  • știmocea
  • știmoci
  • știmocise
plural I (noi)
  • știmocim
(să)
  • știmocim
  • știmoceam
  • știmocirăm
  • știmociserăm
  • știmocisem
a II-a (voi)
  • știmociți
(să)
  • știmociți
  • știmoceați
  • știmocirăți
  • știmociserăți
  • știmociseți
a III-a (ei, ele)
  • știmocesc
(să)
  • știmocească
  • știmoceau
  • știmoci
  • știmociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)