2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
știmocit, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: știmoci] (Mun) 1 (D. lână, cânepă etc.) Scărmănat. 2 (Fig; d. oameni) Păruit. 3 (Fig; d. oameni) Bătut2 (14).
știmoci vt [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~cesc / E: știm] (Mun) 1 (C. i. lână, in, cânepă etc.) A scărmăna. 2 (Fig; c. i. oameni) A părui1. 3 (Fig; c. i. oameni) A bate (92).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
știmocít, știmocítă, adj. (reg.) 1. (despre lână, cânepă) scărmănat. 2. (fig.; despre oameni) care a fost păruit, bătut.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
știmocí, știmocésc, vb. IV (reg.; despre lână, cânepă) 1. a scărmăna. 2. (fig.) a părui, a bate.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: știmocit
știmocit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: știmoci
| verb (VT406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)