2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șticui vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ? / E: ger sticken] (Reg) A broda (1).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șticuí vb. IV (reg.) a broda.

Intrare: șticuit
șticuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șticuit
  • șticuitul
  • șticuitu‑
  • șticui
  • șticuita
plural
  • șticuiți
  • șticuiții
  • șticuite
  • șticuitele
genitiv-dativ singular
  • șticuit
  • șticuitului
  • șticuite
  • șticuitei
plural
  • șticuiți
  • șticuiților
  • șticuite
  • șticuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șticui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șticui
  • șticuire
  • șticuit
  • șticuitu‑
  • șticuind
  • șticuindu‑
singular plural
  • șticuiește
  • șticuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șticuiesc
(să)
  • șticuiesc
  • șticuiam
  • șticuii
  • șticuisem
a II-a (tu)
  • șticuiești
(să)
  • șticuiești
  • șticuiai
  • șticuiși
  • șticuiseși
a III-a (el, ea)
  • șticuiește
(să)
  • șticuiască
  • șticuia
  • șticui
  • șticuise
plural I (noi)
  • șticuim
(să)
  • șticuim
  • șticuiam
  • șticuirăm
  • șticuiserăm
  • șticuisem
a II-a (voi)
  • șticuiți
(să)
  • șticuiți
  • șticuiați
  • șticuirăți
  • șticuiserăți
  • șticuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șticuiesc
(să)
  • șticuiască
  • șticuiau
  • șticui
  • șticuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)