2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTEMPLUÍT, -Ă, ștempluiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Pecetluit, ștampilat. – V. ștemplui.

ștempluit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. III, 199 / V: (reg) ~păl~ / Pl: ~iți, ~e / E: ștemplui] (Îrg) Ștampilat.

ȘTEMPLUÍT, -Ă, ștempluiți, -te, adj. (Reg.) Pecetluit, ștampilat. – V. ștemplui.

ȘTEMPLUÍT, -Ă, ștempluifi, -te, adj. (Învechit) Pecetluit, ștampilat. Am văzut porunca scrisă pe hîrtie ștempluită. NEGRUZZI, S. III 199.

ȘTEMPLUÍ, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Inv. și reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.

ștemplui vt [At: NICHIFOR, P. 75/5 / V: (înv) ștempălui, (reg) ~păl~ / Pzi: ~esc / E: ger stempeln] (Îrg; c. i. documente, mărfuri etc.) A ștampila (1).

ȘTEMPLUÍ, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.

ȘTEMPLUÍ, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A pecetlui, a ștampila.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștempluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiésc, imperf. 3 sg. ștempluiá; conj. prez. 3 să ștempluiáscă

ștempluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiésc, imperf. 3 sg. ștempluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștempluiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTEMPLUÍT adj. v. pecetluit, ștampilat.

ștempluit adj. v. PECETLUIT. STAMPILAT.

ȘTEMPLUÍ vb. v. pecetlui, ștampila.

ștemplui vb. v. PECETLUI. ȘTAMPILA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștempluít, ștempluítă, ștempluíți, ștempluíte, adj. (reg.) 1. (înv.) pecetluit, ștampilat. 2. (despre arbori) marcat.

ștempluí, ștempluiésc, vb. IV (reg.) 1. (înv.) a pecetlui, a ștampila. 2. (în forma: ștempela; despre arbori) a marca.

ștempluí, ștempluiesc, vb. tranz. – (reg.) A ștampila. – Din germ. stempeln „a ștampila, a timbra” (DEX, MDA).

Intrare: ștempluit
ștempluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștempluit
  • ștempluitul
  • ștempluitu‑
  • ștemplui
  • ștempluita
plural
  • ștempluiți
  • ștempluiții
  • ștempluite
  • ștempluitele
genitiv-dativ singular
  • ștempluit
  • ștempluitului
  • ștempluite
  • ștempluitei
plural
  • ștempluiți
  • ștempluiților
  • ștempluite
  • ștempluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ștemplui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștemplui
  • ștempluire
  • ștempluit
  • ștempluitu‑
  • ștempluind
  • ștempluindu‑
singular plural
  • ștempluiește
  • ștempluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștempluiesc
(să)
  • ștempluiesc
  • ștempluiam
  • ștempluii
  • ștempluisem
a II-a (tu)
  • ștempluiești
(să)
  • ștempluiești
  • ștempluiai
  • ștempluiși
  • ștempluiseși
a III-a (el, ea)
  • ștempluiește
(să)
  • ștempluiască
  • ștempluia
  • ștemplui
  • ștempluise
plural I (noi)
  • ștempluim
(să)
  • ștempluim
  • ștempluiam
  • ștempluirăm
  • ștempluiserăm
  • ștempluisem
a II-a (voi)
  • ștempluiți
(să)
  • ștempluiți
  • ștempluiați
  • ștempluirăți
  • ștempluiserăți
  • ștempluiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștempluiesc
(să)
  • ștempluiască
  • ștempluiau
  • ștemplui
  • ștempluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ștempluit

etimologie:

  • vezi ștemplui
    surse: DEX '09 DEX '98

ștemplui

etimologie: