2 intrări

14 definiții

ȘTEMPLUÍRE, ștempluiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ștemplui și rezultatul ei; ștampilare. – V. ștemplui.

ȘTEMPLUÍRE, ștempluiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a ștemplui și rezultatul ei; ștampilare. – V. ștemplui.

ștempluíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ștempluírii; pl. ștempluíri

ștempluíre s. f., g.-d. art. ștempluírii; pl. ștempluíri

ștempluíre, ștempluíri, s.f. (reg.) 1. (înv.) ștampilare. 2. marcare (a arborilor).

ȘTEMPLUÍ, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Inv. și reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.

ȘTEMPLUÍ, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pecetlui, a ștampila. – Din germ. stempeln.

ȘTEMPLUÍ, ștempluiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A pecetlui, a ștampila.

ștempluí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiésc, imperf. 3 sg. ștempluiá; conj. prez. 3 să ștempluiáscă

ștempluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștempluiésc, imperf. 3 sg. ștempluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștempluiáscă

ȘTEMPLUÍ vb. v. pecetlui, ștampila.

ștempluí, ștempluiésc, vb. IV (reg.) 1. (înv.) a pecetlui, a ștampila. 2. (în forma: ștempela; despre arbori) a marca.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ștemplui vb. v. PECETLUI. ȘTAMPILA.

ștempluí, ștempluiesc, vb. tranz. – (reg.) A ștampila. – Din germ. stempeln „a ștampila, a timbra” (DEX, MDA).

Intrare: ștemplui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ștemplui ștempluire ștempluit ștempluind singular plural
ștempluiește ștempluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ștempluiesc (să) ștempluiesc ștempluiam ștempluii ștempluisem
a II-a (tu) ștempluiești (să) ștempluiești ștempluiai ștempluiși ștempluiseși
a III-a (el, ea) ștempluiește (să) ștempluiască ștempluia ștemplui ștempluise
plural I (noi) ștempluim (să) ștempluim ștempluiam ștempluirăm ștempluiserăm, ștempluisem*
a II-a (voi) ștempluiți (să) ștempluiți ștempluiați ștempluirăți ștempluiserăți, ștempluiseți*
a III-a (ei, ele) ștempluiesc (să) ștempluiască ștempluiau ștemplui ștempluiseră
Intrare: ștempluire
ștempluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ștempluire ștempluirea
plural ștempluiri ștempluirile
genitiv-dativ singular ștempluiri ștempluirii
plural ștempluiri ștempluirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

ștempluire

etimologie:

  • vezi ștemplui
    surse: DEX '09 DEX '98

ștemplui

etimologie: